# De ce a mutat Alexandru Lăpușneanu capitala Moldovei la Iași

> Domnia lui Alexandru Lăpușneanu a stat între două sprijiniri străine, două urcări pe tron și o a doua domnie rămasă în memoria colectivă prin sânge, teamă și o decizie care a schimbat centrul polit...

Publicat: 16 octombrie 2026, 13:04 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Renaștere](https://istoria.ro/articole/renastere/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/de-ce-a-mutat-alexandru-lapusneanu-capitala-moldovei-la-iasi/ · Publicație: Istoria

![MD.C.C str. Alexandru Lăpușneanu, 14 Casă individuală oct 2021 04](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/de-ce-a-mutat-alexandru-lapusneanu-capitala-moldovei-la-iasi-1024x768.webp)

În 1564, cetatea de scaun a Sucevei trebuia dărâmată din ordinul turcilor. Atunci Alexandru Lăpușneanu și-a mutat reședința la Iași. Gestul nu a fost unul de protocol, ci semnul limpede al unei domnii apăsate de forțe mai mari decât ea, obligată să negocieze cu Polonia, cu Poarta și cu boierii, în timp ce țara plătea prețul.

Viața lui politică a avut două începuturi și două căderi. A urcat pe tron cu ajutor străin, a fost răsturnat, a revenit cu alt sprijin străin și a lăsat în urmă una dintre cele mai apăsătoare imagini de domnie din istoria Moldovei.

## Petrea stolnicul devine Alexandru vodă

Înainte de domnie se numea Petrea stolnicul. Era fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea cu Anastasia doamna. În 1552, puterea poloneză l-a ridicat la domnie, după detronarea lui Ioan Joldea. Proclamarea s-a făcut în Polonia, la Trembowla, unde pribegii l-au ales dintre ei și i-au pus numele de Alexandru vodă, poreclit Lăpușneanul.

> „Ci sfătuindu-se pribegii, carii erau acolo, ca să nu vie fără cap, au rădicat domn pe Petrea stolnicul în tîrg în Terebulea, și i-au pus numele de Alexandru vodă, pre carele l-au poreclit Lăpușneanul, și l-au ales pribegii dintre sine.”
> ![MD.C.C str. Alexandru Lăpușneanu, 22 Casă individuală oct 2021 02](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/de-ce-a-mutat-alexandru-lapusneanu-capitala-moldovei-la-iasi-img1.webp)
> *MD.C.C str. Alexandru Lăpușneanu, 22 Casă individuală oct 2021 02. Imagine: Gikü, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Drumul spre tron a avut un preț politic limpede. Alexandru Lăpușneanu a așezat țara sub suzeranitatea Poloniei, a depus jurământ de fidelitate la Băcuța regelui Sigismund August și s-a obligat să trimită, în timp de război, 7.000 de călăreți moldoveni. Deja în ianuarie 1553 trimite câteva mii de oșteni împotriva tătarilor.

Această orientare i-a atras dușmănia lui Ferdinand de Habsburg, care a încercat să-l răstoarne. În același timp, Lăpușneanu a căutat să-și întărească poziția și în alte direcții. În 1555, chemat la Constantinopol, nu se duce, ci trimite bani și se pune bine și cu Poarta. Astfel, domnia lui a fost, pentru o vreme, protejată și de polonezi, și de turci.

## O domnie între alianțe, campanii și interese

În prima sa domnie, Alexandru Lăpușneanu a intervenit activ în politica din jurul Moldovei. L-a ajutat pe Mircea Ciobanul să revină la domnie în Țara Românească, în 1553, iar în februarie 1554, prin oastea comandată de marele vornic Nădăbaico, a contribuit la înlocuirea aceluiași Mircea Ciobanul cu Pătrașcu cel Bun.

![Bustul lui Alexandru Lapuşneanu din parcul oraşului Cricova](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/de-ce-a-mutat-alexandru-lapusneanu-capitala-moldovei-la-iasi-img2.webp)

*Bustul lui Alexandru Lapuşneanu din parcul oraşului Cricova. Imagine: Vladikh, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

În 1556 trece peste munți cu două armate pentru instalarea lui Ioan-Sigismund Zápolya și a mamei sale, Isabella, în Transilvania. Avea un scop clar: redobândirea Ciceiului și a Cetății de Baltă. Cum restituirea s-a lăsat așteptată, a urmat incursiunea din mai 1558, în care Țara Bârsei a suferit serios. Abia apoi dieta din Alba Iulia a hotărât restituirea celor două posesiuni.

În aceeași perioadă, i-a ajutat pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Isabella, refugiată în Polonia. Lăpușneanu încerca, așadar, să țină deschise mai multe fronturi politice deodată. Dar tocmai când părea mai sigur pe domnia sa, lovitura a venit dinăuntru.

## Înfrângerea de la Verbia și anii de exil

Iacob Eraclide, numit și Despotul, un venetic crescut la curtea sa, a strâns o oaste de mercenari și l-a învins pe Lăpușneanul la satul Verbia, pe râul Jijia, la 18 noiembrie 1561. Lupta a durat două zile, 17-18 noiembrie 1561.

Înfrânt, Lăpușneanu s-a retras spre Huși. Bătut din nou, a fugit la Chilia. Acolo îl precedase Doamna Ruxandra, care dusese cu ea și vistieria. Mai departe, drumul lui a mers la Istanbul, iar în martie 1562 a fost exilat în insula Rhodos.

Căderea lui arată cât de repede se putea rupe echilibrul unei domnii sprijinite din afară. Dar povestea lui nu se încheiase.

## Întoarcerea pe tron și a doua domnie în sânge

După uciderea lui Despot Vodă în 1563 de către Ștefan Tomșa, care a domnit puțin, Alexandru Lăpușneanu a reușit să ia din nou tronul Moldovei. Prețul a fost uriaș: mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un război civil purtat împotriva lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor.

Armatele turcești și tătărești care îl aduceau la domnie au invadat țara, prădând și jefuind. Tomșa a fugit la polonezi, însoțit de vornicul Moțoc, de Veveriță postelnicul și de Spanciog spătarul, în martie 1564, dar a fost condamnat la moarte și executat la Liov, împreună cu cei trei boieri.

A doua domnie a început rău și a continuat la fel. Lăpușneanu le-a promis iertare boierilor dușmani, dar după ce și-a întărit puterea a dat un mare prânz, la care i-a invitat pe cei mai de seamă dintre ei. În timpul ospățului, mercenari străini au năvălit și i-au măcelărit. O știre polonă din noiembrie 1564 vorbește despre 12 boieri uciși la Suceava. Letopisețul lui Grigore Ureche și Simion Dascălul dă cifra 47 și amintește și de un număr însemnat de curteni mai mărunți, uciși la Curtea Domnească de la Iași. Numărul exact rămâne nesigur.

Tot în această a doua domnie, a trebuit să țină seama de dorințele turcilor. I s-a cerut să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să nu se poată apăra. Le-a umplut cu lemne și le-a dat foc. Hotinul a fost excepția, unde s-a așezat o garnizoană turcească ce a început să jefuiască cu cruzime țara. Incendierea n-a produs însă mari pagube cetăților și a fost un șiretlic pentru a evita dărâmarea lor.

Din aceeași constrângere s-a născut și mutarea capitalei. În 1564, când cetatea de scaun a Sucevei trebuia dărâmată din ordinul turcilor, Alexandru Lăpușneanu și-a mutat reședința la Iași. Aceasta este decizia pentru care numele lui rămâne legat de un moment de cotitură în istoria Moldovei.

## Boala, călugărirea și moartea

Înainte de 5 martie 1568, Lăpușneanu a fost lovit de o boală care l-a sleit de puteri. Avea frisoane și temperatură ridicată. Izvoarele vorbesc și despre o boală mai veche, glaucom sau trahom, moștenită în familie. Azarie notează doar că, „în al patrulea an din domnia lui a doua, Alexandru a căzut în boală rea și de moarte”.

La 5 martie a cerut bistrițenilor transilvăneni să i-l trimită pe bărbierul Andrei, vechiul său chirurg. Acesta a ajuns prea târziu, după moartea domnului. Simțind că nu mai poate conduce, Lăpușneanu a trimis o solie la Poartă și a cerut ca în scaunul Moldovei să fie numit fiul său Bogdan, „în timpul vieții sale, fiind el fără putere”.

La 9 martie a adunat Sfatul Țării și a cerut alegerea lui Bogdan, căruia i-a transmis sceptrul înaintea tuturor. După aceea, sau poate a doua zi, s-a călugărit sub numele de Pahomie, inițiala venind de la numele dinaintea domniei, Petru.

Pe marginea acestor ultime zile s-a țesut o tradiție puternică, reluată și de Costache Negruzzi. I-au fost atribuite cuvintele: „că de mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu”. Se crede că boierii, speriați, l-ar fi otrăvit la 11 martie 1568. Este îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, alături de soția sa, Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, și de două dintre fiicele lor.

## Dincolo de cruzime, urmele lăsate în Moldova

Alexandru Lăpușneanu a păstrat relații comerciale bune cu Transilvania, unde avea cetatea Ciceu. Din Veneția veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale, Slatina și Pângărați. Cu banii lui au fost împodobite biserici de la Muntele Athos și biserica ortodox-românească din Liovul Poloniei, înzestrată cu vase, odăjdii, icoane și clopote. Pisania de acolo îi amintește numele, pe cel al Doamnei și al patru dintre copiii lor și poartă data 7067, adică 1559.

La Mileșevo, în Serbia, a dăruit un aer brodat cu fir, datat 6 august 1567. A ctitorit și mănăstirea Socola, pe care a înzestrat-o în 1557 cu tot teritoriul din jurul ei. Călugărul cronicar Eftimie i-a preamărit domnia, iar aceste binefaceri sunt puse pe seama pocăinței de după multele păcate săvârșite.

Cu Ruxandra a avut mai mulți copii. Pe aerul dăruit la Mileșeva apar numele lui Bogdan, Petru, Constantin și ale fiicelor Anghelina, Tudora, Cneajna, Teofana, Martina, Trofana și Nastasia. Un alt fiu a fost Ștefan, stabilit în Rusia. Într-un act din aprilie 1559 sunt amintiți și Ionașco și Mihail. Fii nelegitimi au fost Aron Tiranul și Petre Cazacul.

Figura lui a fost popularizată mai târziu de Costache Negruzzi, care l-a imortalizat în nuvela *Alexandru Lăpușneanu*. Dar chiar dincolo de literatură, chipul care rămâne este acela al unui domn prins între dependențe externe, răzbunări boierești, forța brută a mercenarilor și gesturi de ctitor. Un om care a schimbat locul puterii în Moldova tocmai într-un moment când puterea sa era, de fapt, limitată.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1499Nașterea lui Alexandru Lăpușneanu
- 1552Este ridicat la domnia Moldovei cu sprijin polonez și îl detronează pe Ioan Joldea
- 1553Trimite câteva mii de oșteni polonilor împotriva tătarilor și îl ajută pe Mircea Ciobanul să revină la domnie în Țara Românească
- 1554Contribuie la înlocuirea lui Mircea Ciobanul cu Pătrașcu cel Bun
- 1555Este chemat la Constantinopol, dar trimite bani și își întărește poziția față de Poartă
- 1556Participă la campania pentru instalarea lui Ioan-Sigismund Zápolya și a Isabellei în Transilvania
- 1557Înzestrează mănăstirea Socola cu tot teritoriul din jurul ei
- 1558Face o incursiune în Țara Bârsei pentru redobândirea Ciceiului și a Cetății de Baltă
- 1559Pisania bisericii ortodoxe din Liov îi amintește numele și pe cel al familiei sale
- 1561Este învins de Iacob Eraclide la Verbia, la 18 noiembrie
- 1562Este exilat în insula Rhodos
- 1564Revine pe tronul Moldovei, începe a doua domnie și mută capitala de la Suceava la Iași
- 1567Dăruiește un aer brodat cu fir la Mileșevo, datat 6 august
- 1568Moare la Iași, la 5 mai

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_L%C4%83pu%C8%99neanu)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_L%C4%83pu%C8%99neanu)
- [genealogy.euweb.cz](http://genealogy.euweb.cz/balkan/balkan18.html)
- [crispedia.ro](http://www.crispedia.ro/Batalia_de_la_Verbia__17-18_noiembrie_1561_)
- [printrecarti.ro](https://www.printrecarti.ro/156977-constantin-rezachevici-cronologia-domnilor-din-tara-romaneasca-si-moldova.html)
- [meronia.ro](https://www.meronia.ro/dictionarul-domnilor-tarii-romanesti-si-ai-moldovei-978-973-7839-53-4)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

MD.C.C str. Alexandru Lăpușneanu, 14 Casă individuală oct 2021 04. Imagine: Gikü, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons.