De ce a bătut Coson singurele monede de aur ale dacilor

În albia râului Strei, într-un loc legat tradițional de Grădiștea, a fost descoperită o comoară care a animat cercetările istorice timp de secole. Erau peste 40.000 de monede de aur. Unele purtau numele lui Lysimach. Altele aveau o inscripție ce a generat nedumerire, dispute și ipoteze: ΚΟΣΩΝ.

Din acel moment, Coson a depășit statutul de simplu nume al unui rege menționat sporadic, transformându-se într-o provocare istorică. Cine era omul al cărui nume apărea pe aceste piese? Ce rol a avut în luptele pentru putere de la Roma? De ce, tocmai de la el au rămas singurele monede de aur bătute de daci?

Informațiile limitate despre Coson au căpătat o semnificație considerabilă. Ele îl prezintă ca rege al dacilor după Burebista, implicat în alianțe fluctuante în marile conflicte romane. Emisiunea sa monetară, prin iconografie, limbă și material, oferă o perspectivă directă asupra contextului politic al epocii.

După Burebista

Sursele românești îl descriu clar: Coson, sau Koson, a fost rege al dacilor după domnia lui Burebista. Se presupune că el s-a numărat printre conspiratorii împotriva lui Burebista. Această formulare prudentă sugerează că ascensiunea lui Coson a marcat o ruptură, nu o simplă continuitate.

Viața sa politică este puțin documentată, dar acele puține detalii îl plasează într-un context mai amplu decât granițele Daciei. Pe plan politic, Koson s-a implicat în conflictul de la Roma dintre Brutus și triumviri (al doilea triumvirat format din Octavian, Marcus Antonius și Marcus Aemilius Lepidus). În acel episod, el a fost aliatul lui Brutus.

Ulterior, s-a implicat în conflictul dintre Octavian și Marcus Antonius, de această dată ca aliat al lui Octavian. Această schimbare relevă felul în care un rege de la nordul Dunării înțelegea și valorifica turbulențele lumii romane. Nu era un personaj izolat la marginea istoriei, ci un conducător angrenat în marile rețele de putere ale timpului său.

De aici provine una dintre cele mai interesante ipoteze privind identitatea sa. Istoricul Florus amintea că dacii trăiau „nedezlipiți de munți” și că, sub conducerea regelui Cotiso, coborau de acolo și pustiau ținuturile vecine când Dunărea înghețată își unea malurile. Textul menționat de sursă ridică întrebarea dacă acest Cotiso este „în realitate Koson?”. Întrebarea rămâne deschisă chiar în formularea sursei, dar ilustrează dificultatea de a contura chipul istoric al acestui rege, prins între nume similare, pasaje scurte și interpretări ulterioare.

Florus adaugă un tablou sugestiv al relației dintre daci și Roma. Augustus, afirmă el, a decis să îndepărteze această populație, „de care era foarte greu să te apropii”. L-a trimis pe Lentulus, dacii au fost alungați pe malul celălalt, iar pe malul acesta au fost așezate garnizoane. Formularea finală este memorabilă: Dacia nu a fost înfrântă, ci doar respinsă și împrăștiată. Chiar și atunci când nu-l menționează direct pe Coson, astfel de pasaje luminează lumea în care a domnit: o lume aspră, de frontieră, unde munții și Dunărea contau la fel de mult ca armatele.

Un rege implicat în jocul Romei

Cea mai concretă știre despre implicarea lui Coson în politica romană provine din Suetoniu, într-un pasaj scurt din biografia lui Octavian. Miza era dinastică, de familie, dar extrem de serioasă. Alianțele se consolidau nu doar prin forța armelor, ci și prin căsătorii promise.

„Marc Antoniu scrie că Octavian a făgăduit-o pe Iulia întâi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geților (dein Cotisio, regi Getarum) și tot atunci a cerut-o în schimb în căsătorie, pentru sine, pe fiica regelui”.

Pasajul arată mai multe. În primul rând, demonstrează că regele geților era suficient de important pentru a fi inclus într-un proiect matrimonial ce-i privea pe Octavian și pe Iulia. În al doilea rând, arată că relația era concepută reciproc: Iulia pentru rege, fiica regelui pentru Octavian. Aceasta implică o negociere între puteri care se tratează cu respect.

Sursa leagă acest episod de conflictul dintre Octavian și Marcus Antonius și îl așază pe Koson de partea lui Octavian. Identitatea exactă a acestei figuri cu Cotiso din alte texte nu este definitiv tranșată. Aici stă farmecul și dificultatea subiectului: Coson este reconstituit din documente puține, iar fiecare propoziție devine importantă.

Istoria sa nu poate fi scrisă ca un șir liniar de date certe. Ea se reconstruiește din fragmente conectate prin monede, nume și ecoul marilor războaie civile romane. Faptul că a fost inițial aliat al lui Brutus, apoi al lui Octavian, este o informație centrală. El arată un rege care a intrat în jocul Romei exact atunci când Roma își decidea viitorul.

Aurul cu nume grecesc și imagini romane

Dacă izvoarele literare sunt sumare, monedele spun altfel povestea. De la regele Koson au rămas monedele de aur care îi poartă numele, cosonii. Sursa le atribuie o unicitate majoră: ele par a fi singurele monede de aur bătute de daci, emise probabil în Transilvania de astăzi.

Această unicitate este dublată de o alta. Legenda este în caractere grecești, ΚΟΣΩΝ, dar temele iconografice sunt de inspirație romană. Aici se observă amestecul de influențe din epocă. Numele este scris cu litere grecești. Imaginile trimit la lumea romană. Aurul, în unele cazuri, pare local. Totul indică o putere care se exprimă într-un limbaj politic vast, nu exclusiv local.

Aversul prezintă un vultur în stânga, stând pe un sceptru, cu cealaltă gheară ridicată pentru a prinde o ghirlandă. Este o imagine puternică, simplă și solemnă. Reversul trimite și mai limpede spre repertoriul roman. El pare similar cu un denar de argint emis în anul 54 î.Hr. de Marcus Junius Brutus. Pe monedele ΚΟΣΩΝ apar trei figuri masculine togate care merg spre stânga: un consul, în centru, flancat de doi lictori, fiecare purtând fasce pe umărul stâng.

Un detaliu care a preocupat multă vreme cercetarea este o monogramă, care apare în câmpul din stânga, în general, dar nu întotdeauna. Ea poate fi interpretată ca un B, deși forma ei are particularități, iar în unele cazuri lipsește complet. Când este prezentă, monograma poate fi mai schematică la unele exemplare și mai elaborată la altele.

Sursa atrage atenția că un aspect mult timp neglijat privește chiar această iconografie. Ea își găsește un precedent evident într-un denar de argint foarte rar al lui Quintus Pomponius Rufus, guvernator al Moesiei, emis în jurul anului 73 î.Hr. Cu alte cuvinte, monedele lui Coson nu sunt o simplă copie după un singur model, ci un obiect istoric mai complex, care trebuie citit în contextul mai larg al monedelor republicane romane.

Comoara care a dat un nume istoriei

Puține obiecte istorice au avut o evoluție atât de spectaculoasă în descoperire precum cosonii. Informațiile despre monedele ΚΟΣΩΝ sunt asociate cu relatarea despre un tezaur extraordinar, descoperit în 1543 în albia râului Strei: peste 40.000 de monede de aur de tip Lysimach.

Un manuscris inedit al lui Wolfgang Lazius păstrează ecoul direct al acelui șoc. El notează că banii de aur din tezaurul descoperit la transilvăneni aveau două inscripții: una a regelui Lysimach și cealaltă „ZOZON, salvatorul sau liberatorul”. Chiar dacă forma redată acolo nu este cea standardizată din studiile ulterioare, documentul este esențial. El arată că încă din secolul al XVI-lea circula memoria unei descoperiri uriașe în care monedele lui Lysimach stăteau alături de cele ale lui Koson.

Comoara descoperită la Grădiștea echivala cu peste 300 kg de aur. Era alcătuită din monede purtând numele lui Lysimach și pe acela de KOSON. Un cleric, Johann Mathesius Sarepa, vorbea și el, într-o predică din 1554, despre cosoni. Ioan Troester relatează aceeași cantitate enormă de 40.000 de exemplare, precizează locul descoperirii ca fiind Grădiștea și identifică Streiul cu anticul râu Sargetia.

Troester adaugă și alte detalii. În tezaur s-ar fi găsit o mulțime de plăci neștampilate, iar guvernatorul Transilvaniei i-ar fi trimis regelui Ferdinand două mii de monede Lysimach. El nu semnalează acolo prezența vreunor cosoni, dar în alt loc al operei sale descrie și moneda cu inscripția KOZON. Această fluctuație între mențiune directă și absența de detaliu arată încă o dată cât de fragmentar au ajuns până la noi știrile despre marile tezaure.

La începutul secolului al XIX-lea, alte descoperiri din Transilvania au reaprins interesul pentru aur. În 1803, un depozit important de monede de aur a fost găsit pe dealul Grădiște de căutătorii de comori din Sibișelul Vechi. Ei au reușit să păstreze tăcerea aproximativ un an întreg. Guvernul a aflat când oferta de vânzare a aurului a devenit prea vizibilă la Orăștie. În urma măsurilor luate, s-a recuperat o parte a comorii, 1.000 de piese. Cu cealaltă parte, descoperitorii au trecut munții, în Țara Românească.

Ancheta ulterioară a dus la descoperirea ruinelor de la Grădiștea Orăștiei, unde autoritățile au început în 1803 și în anii următori o căutare intensă de monede, cu ajutorul a peste 2000 de soldați și țărani. Dintr-un raport al lui A. Bögözi, datat 28 aprilie 1804, aflăm despre un nou și important tezaur la Grădiștea Muncelului: 987 de monede de aur, cosoni.

Despre tezaurul descoperit în 1803, Al. Ferenczi preciza că era depozitat într-o oală de lut cu o capacitate de 28-31 litri și pereți groși de 2,65 cm, la sud de acropolă, aproximativ pe locul unde au apărut și pietrele cu inscripții. Din cele 1.000 de piese, 400 au fost predate monetăriei din Alba Iulia spre a fi topite. Restul au fost vândute diferitelor persoane și nu se mai știe în ce colecții s-au împrăștiat.

Descoperirile au continuat. Un alt tezaur, care conținea probabil și monede KOZON alături de emisiuni de tip Lysimach, fusese găsit în 1802 pe muntele Ceata, în zona localităților Ocolișul Mic și Vâlcelele Bune. În 1811 a fost descoperit un alt tezaur de cosoni la Axente Sever, alcătuit din circa 20 de piese. Alte descoperiri sunt semnalate la Cozma, la Sarmizegetusa Regia, la Orăștie, Gușterița, Hațeg, Nocrich, Firtușu, în împrejurimile Timișoarei și la Vizejdia.

Sursa este atentă și la limite. Emisiunile nesigure semnalate în Dobrogea, zona Olteniei sau chiar în Turcia de Est și zona Olbiei nu au fost luate în considerare de cercetători, fiind improbabile. Pot fi considerate sigure numai descoperirile concentrate în regiunea Transilvaniei.

O enigmă cercetată timp de secole

Primele preocupări legate de cosoni datează încă din secolul al XVI-lea. Misterul lor a început aproape odată cu intrarea lor în atenția savanților. Erasmus din Rotterdam, într-o scrisoare adresată lui Johanes Turzo, episcop de Wroclaw, atrăgea atenția asupra acestor monede enigmatice. Unii vedeau în imaginile de pe ele pe cei trei fii ai lui Noe, alții doi comandanți care duc prizonier pe omul din mijloc, iar pe cealaltă parte o acvilă cu o ramură de laur în formă de coroană.

Important în acel text este însă altceva: dificultatea de a citi inscripția. Pentru umaniștii secolului al XVI-lea, aceasta era încă o scriere opacă, greu de descifrat și de încadrat. Numele lui Koson, care astăzi pare punctul de pornire al discuției, a fost mai întâi chiar esența confuziei.

Mai târziu, primul studiu aprofundat dedicat acestor monede descoperite în Transilvania i-a aparținut lui Max Ferdinand von Bahrfeldt. El a catalogat, după diferite colecții europene și publicații, 112 exemplare: 75 purtând monograma și 37 fără monogramă. Autorul remarca similitudinea dintre av