# Cum a oprit Bătălia din pădurea Belleau înaintarea germană

> Între 1 și 26 iunie 1918, la nord de șoseaua Paris-Metz, americanii au dus una dintre cele mai grele lupte ale lor din Primul Război Mondial. Pădurea Belleau a devenit locul unui război de uzură, c...

Publicat: 19 octombrie 2026, 13:02 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/cum-a-oprit-batalia-din-padurea-belleau-inaintarea-germana/ · Publicație: Istoria

![Shell torn trees in Belleau Wood following the nearly month long Battle of Belleau Wood](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-oprit-batalia-din-padurea-belleau-inaintarea-germana-1024x599.webp)

La 26 iunie 1918, după săptămâni de atacuri, contraatacuri și lupte duse printre copaci sfâșiați de artilerie, a plecat un raport scurt, aproape sec: „Pădurea acum cu totul a U.S. Marine Corps”. În spatele acestor puține cuvinte stătea una dintre cele mai dure bătălii purtate de americani în Primul Război Mondial.

Bătălia din pădurea Belleau s-a desfășurat între 1 și 26 iunie 1918, în zona râului Marna din Franța, în timpul ofensivei de primăvară a germanilor. De o parte s-au aflat diviziile 2 și 3 americane, alături de forțe franceze și britanice. De cealaltă parte, mai multe unități germane, alcătuite din elemente ale diviziilor 237, 10, 197, 87 și 28.

## Drumul spre pădure

În martie 1918, armata germană a lansat pe frontul de vest o serie de atacuri, sperând să-i învingă pe aliați înainte ca forțele americane să fie complet desfășurate. Cu aproape 50 de divizii eliberate de pe frontul de est după capitularea Rusiei, germanii au împins frontul înainte. O ofensivă din mai, între Soissons și Reims, i-a dus până pe malul nordic al Marnei, la Château-Thierry, la 27 mai.

La 31 mai, Divizia 3 americană a oprit înaintarea germană la Château-Thierry. După această oprire, direcția atacului s-a mutat spre Vaux și spre pădurea Belleau. La 1 iunie au căzut Château-Thierry și Vaux, iar trupele germane au intrat în pădure.

![US Army Infantrymen, 2nd Infantry Division, Battle of Belleau Wood, June 1918](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-oprit-batalia-din-padurea-belleau-inaintarea-germana-img1.webp)

*US Army Infantrymen, 2nd Infantry Division, Battle of Belleau Wood, June 1918. Imagine: US Army Signal Corps, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Divizia 2 americană, care cuprindea și o brigadă de pușcași marini, a fost adusă de-a lungul șoselei Paris-Metz. Regimentul 9 Infanterie a fost plasat între șosea și Marna, Regimentul 6 Marină la stânga lui, iar regimentele 5 Marină și 23 Infanterie au rămas în rezervă.

## Breșa și hotărârea de a rămâne

În seara de 1 iunie, germanii au spart liniile franceze pe flancul stâng al poziției ținute de pușcașii marini. Răspunsul american a venit imediat. Regimentul 23 Infanterie, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini și o parte din Batalionul 6 Mitraliori au făcut un marș forțat de 10 km și au acoperit breșa până în zori.

Până în seara de 2 iunie, americanii țineau un front de 19 km la nord de șoseaua Paris-Metz, prin câmpuri și pâlcuri de pădure, spre Lucy și apoi spre Dealul 142. În fața lor, linia germană mergea de la Vaux la Bouresches și apoi la Belleau.

![Cannon at Belleau Wood, France (4752498847)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-oprit-batalia-din-padurea-belleau-inaintarea-germana-img2.webp)

*Cannon at Belleau Wood, France (4752498847). Imagine: Jinterwas, CC BY 2.0, via Wikimedia Commons*

Comandanții germani au ordonat o înaintare prin pădure spre Marigny și Lucy. În acel moment a venit una dintre deciziile care au dat tonul bătăliei. Generalul James Harbord, comandantul brigăzii de pușcași marini, a anulat ordinul francez de a săpa tranșee mai în spate și le-a cerut oamenilor săi să țină pozițiile. Pușcașii marini și-au săpat cu baionetele poziții de luptă joase, din care puteau trage doar aplecați.

În după-amiaza de 3 iunie, infanteria germană a atacat peste terenurile agricole, cu baionetele montate. Pușcașii marini au așteptat până când adversarii s-au apropiat la circa 100 m. Abia atunci au deschis focul. Valurile de infanteriști germani au fost măturate, iar supraviețuitorii s-au retras în pădure.

După pierderile grele, germanii s-au așezat pe o linie defensivă între Dealul 204, Le Thiolet și pădurea Belleau până la Torcy. În aceste zile a rămas celebru și răspunsul căpitanului Lloyd W. Williams, rostit când i s-a cerut retragerea:

![Battle of Belleau Wood Centennial Celebration (4428777)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-oprit-batalia-din-padurea-belleau-inaintarea-germana-img3.webp)

*Battle of Belleau Wood Centennial Celebration (4428777). Imagine: U.S. Marine Corps photo by Sgt. Averi Coppa, domeniu public, via Wikimedia Commons*

> „Să ne retragem? Ce naiba, de-abia am ajuns.”

La 4 iunie, general-maiorul Omar Bundy a preluat comanda sectorului american. În următoarele două zile, pușcașii marini au respins atacurile germane. Sosirea Diviziei 167 franceze i-a permis lui Bundy să-și consolideze frontul de 1,8 km.

## Dealul 142

În dimineața de 6 iunie, la 03:45, aliații au lansat atacul. Divizia 167 franceză a lovit în stânga liniei americane, iar pușcașii marini au primit misiunea de a cuceri Dealul 142, pentru a proteja flancul francezilor. În a doua fază, Divizia 2 trebuia să ocupe creasta de unde se vedeau Torcy și pădurea Belleau și apoi să ia pădurea.

Aici s-a văzut imediat prețul unei omisiuni. Pușcașii marini nu cercetaseră pădurea. Nu observaseră un regiment german de infanterie în tranșee, sprijinit de cuiburi de mitraliere și artilerie.

La zori, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini, comandat de maiorul Julius Turrill, a pornit spre Dealul 142. Numai două companii erau însă pe poziție. Oamenii au înaintat în valuri, cu baionetele montate, peste un câmp deschis cultivat cu grâu. Focul german de mitralieră și artilerie i-a lovit din plin. Căpitanul Crowther, comandantul Companiei 67, a murit aproape imediat.

Căpitanul Hamilton și Compania 49 au luptat din petic de pădure în petic de pădure, împotriva germanilor din tranșee, și au trecut cu 5 m dincolo de obiectivul lor. Dar prețul a fost cumplit. Hamilton îi pierduse pe toți cei cinci ofițeri din subordine. Din Compania 67 mai rămăsese un singur ofițer în viață. Hamilton a reorganizat cele două companii și a fixat puncte de întărire și o linie defensivă.

În contraatacul german, sergentul Ernest A. Janson, care lupta sub numele de Charles Hoffman, a respins înaintarea a 12 soldați germani și a ucis doi dintre ei înainte ca ceilalți să fugă. A devenit astfel primul pușcaș marin decorat cu Medalia de Onoare în Primul Război Mondial. Henry Hulbert a fost și el decorat pentru înaintarea prin focul inamic în timpul aceluiași contraatac.

După sosirea restului batalionului, lupta a continuat cu flancurile neprotejate și cu muniția pe sfârșite. Până după-amiaza, Dealul 142 fusese cucerit. Costul a fost uriaș: 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați ai batalionului.

## Asaltul prin grâul înalt

În aceeași zi de 6 iunie, la ora 17:00, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Benjamin S. Berry, și Batalionul 3 din Regimentul 6 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Berton W. Sibley, au înaintat dinspre vest spre pădurea Belleau.

Și de această dată, drumul spre obiectiv trecea printr-un câmp de grâu de un metru, bătut de mitraliere. Înaintea atacului, sergentul Dan Daly le-a strigat oamenilor săi din Compania 73 Mitraliori:

> „ce vreți? să trăiți veșnic?”

Primul val, înaintând în linii foarte disciplinate, a fost secerat. Maiorul Berry a fost rănit în antebraț. La dreapta, oamenii lui Sibley au pătruns în partea sudică a pădurii și s-au lovit de mitraliere, franctirori și sârmă ghimpată. Acolo lupta a coborât imediat la distanță mică. Pușcașii marini și infanteriștii germani s-au bătut corp la corp.

Pierderile acestei zile au fost cele mai mari din întreaga istorie a pușcașilor marini până atunci. Circa 31 de ofițeri și 1.056 de soldați din brigada pușcașilor marini au murit, dar americanii au obținut un cap de pod în pădurea Belleau.

## Pădurea sfâșiată

Lupta a intrat apoi în impas. La miezul nopții de 7-8 iunie, un atac german a fost oprit, iar dimineața un contraatac american a avut aceeași soartă. Batalionul lui Sibley, din care muriseră aproape 400 de oameni, a fost schimbat. Maiorul Shearer a preluat comanda Batalionului 3 din Regimentul 5, în locul lui Berry, rănit.

La 9 iunie, un baraj de artilerie franco-american a devastat pădurea Belleau și a transformat vechiul teren de vânătoare într-o junglă de copaci doborâți. Germanii au răspuns cu foc asupra lui Lucy și Bouresches și și-au refăcut apărarea în interiorul pădurii.

La 10 iunie, batalionul maiorului Hughes, Batalionul 1 din Regimentul 6, împreună cu părți din Batalionul 6 Mitraliori, a atacat spre nord. La început părea să reușească, apoi a fost oprit de focul mitralierelor. Maiorul Cole, comandantul Batalionului 6 Mitraliori, a fost rănit mortal. Germanii au folosit cantități mari de iperită.

A urmat un nou atac. Batalionul 2 din Regimentul 5 Pușcași Marini, condus de Wise, a primit ordin să lovească pădurea dinspre vest, în timp ce Hughes continua dinspre sud. La 04:00, în ziua de 11 iunie, oamenii lui Wise au înaintat prin ceață deasă și au suferit pierderi grele. Mai multe plutoane au fost izolate și distruse de focul mitralierelor. Apoi s-a aflat și de ce atacul se rupsese: batalionul intrase într-o direcție greșită. În loc să meargă spre nord-est, traversase direct partea îngustă a pădurii și lovise sudul liniilor germane.

Un soldat german, dintr-o companie care mai avea 30 de oameni din 120, a lăsat o frază care spune mult despre felul în care era privit acest atac:

> „avem în fața noastră niște americani groaznic de nesăbuiți”.

În total, pădurea a fost atacată de pușcașii marini de șase ori înainte ca germanii să fie alungați. Adesea, lupta s-a purtat la baionetă sau cu mâinile goale.

## 26 iunie

La 26 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, susținut de două companii ale Batalionului 4 Mitraliori și de Compania 15 a Batalionului 6 Mitraliori, a lansat atacul final asupra pădurii Belleau. De data aceasta, germanii au fost înlăturați.

Raportul trimis atunci a intrat în istorie prin simplitatea lui:

> „Pădurea acum cu totul a U.S. Marine Corps”

Așa s-a încheiat o luptă care a devenit pentru forțele americane una dintre cele mai sângeroase din război.

## Prețul și urma lăsată

Forțele americane au suferit 9.777 de pierderi, dintre care 1.811 morți. Mulți au fost înmormântați în Cimitirul American Aisne-Marna. Despre pierderile germane nu există date sigure, dar se știe că 1.600 de oameni au fost luați prizonieri.

După bătălie, francezii au schimbat numele pădurii în „Bois de la Brigade de Marine”, în cinstea tenacității pușcașilor marini. Guvernul francez a acordat ulterior Brigăzii 4 decorația Croix de guerre. Regimentele 5 și 6 Pușcași Marini au primit și ele Fourragère pentru faptele lor din pădurea Belleau.

Generalul Pershing a spus că „bătălia din pădurea Belleau a fost pentru SUA cea mai mare bătălie de după Appomattox și cea mai considerabilă ciocnire pe care au avut-o soldații americani vreodată cu vreun dușman străin.” Iar un raport german oficial îi descria pe pușcașii marini drept „viguroși, încrezători și trăgători remarcabili...”.

În 1923, în pădurea Belleau a fost ridicat un monument în memoria soldaților americani căzuți. Cruci albe și stele ale lui David marchează 2.289 de morminte, 250 pentru soldați necunoscuți, iar numele a 1.060 de dispăruți sunt înscrise pe peretele capelei memoriale. Alături se află și cimitirul german, unde sunt îngropați 8.625 de oameni, dintre care 4.321 în mormânt comun.

Bătălia din pădurea Belleau a rămas în istorie nu printr-o singură lovitură decisivă, ci prin încăpățânarea cu care a fost dusă până la capăt. Câmpurile de grâu, pozițiile săpate cu baioneta, pădurea prefăcută în ruine și atacurile repetate au făcut din iunie 1918, la Belleau, un nume care a depășit de mult locul însuși.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1918Între 1 și 26 iunie s-a desfășurat Bătălia din pădurea Belleau.
- 1918La 27 mai, germanii au ajuns la Château-Thierry, pe malul nordic al Marnei.
- 1918La 31 mai, Divizia 3 americană a oprit înaintarea germană la Château-Thierry.
- 1918La 6 iunie, aliații au atacat Dealul 142 și pădurea Belleau.
- 1918La 26 iunie, pădurea Belleau a fost eliberată de forțele germane.
- 1923În pădurea Belleau a fost construit un monument pentru soldații americani căzuți.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_din_p%C4%83durea_Belleau)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Belleau_Wood)
- [historyofwar.org](http://www.historyofwar.org/articles/battles_belleau_wood.html)
- [i-mef.usmc.mil](http://www.i-mef.usmc.mil/DIV/5MAR/1bn/fourragere.asp)
- [firstworldwar.com](http://www.firstworldwar.com/battles/belleau.htm)
- [worldwar1.com](http://www.worldwar1.com/dbc/ct_bw.htm)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Shell torn trees in Belleau Wood following the nearly month long Battle of Belleau Wood. Imagine: Adolph B. Miller (COLL/1068), domeniu public, via Wikimedia Commons.