# Cum a căzut Constantinopolul în 1453

> La 29 mai 1453, capitala Imperiului Bizantin a căzut în mâinile lui Mehmed al II-lea, după un asediu care a arătat că vechile ziduri nu mai erau de ajuns în fața noilor arme. A fost sfârșitul Imper...

Publicat: 29 iunie 2026, 18:03 · Actualizat: 29 august 2026, 16:15 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Renaștere](https://istoria.ro/articole/renastere/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/cum-a-cazut-constantinopolul-in-1453/ · Publicație: Istoria

![Căderea Constantinopolului](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/06/ce-a-fost-caderea-constantinopolului-si-cum-a-schimbat-sfars-1024x683.webp)

În dimineața zilei de marți, 29 mai 1453, apărătorii Constantinopolului rezistau încă pe ziduri, însă orașul ajunsese la capătul puterilor. Tunurile loviseră săptămâni întregi. Flota otomană ajunsese în Cornul de Aur. Apărătorii, puțini și obosiți, trebuiau să acopere un perimetru uriaș. Când generalul genovez Giovanni Giustiniani a fost rănit grav și dus de pe metereze, rândurile celor care țineau piept asaltului s-au rupt. La scurt timp, otomanii au năvălit în cetate, iar împăratul Constantin al XI-lea a murit luptând pe străzile propriului oraș, alături de soldații săi.

Așa s-a încheiat istoria Imperiului Bizantin. Mai precis, s-a sfârșit istoria statului pe care contemporanii îl vedeau drept continuarea Imperiului Roman. Căderea Constantinopolului nu a însemnat doar pierderea unei capitale. A fost un moment de cotitură. Otomanii au obținut o victorie strategică de importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și a Balcanilor, iar orașul a devenit noua lor capitală. Pentru mulți istorici, anul 1453 marchează sfârșitul Evului Mediu și începutul unei epoci noi.

## Un imperiu redus la un oraș

Constantinopolul avea în spate aproape o mie de ani de asedii și încercări. De-a lungul acestei lungi existențe, fusese cucerit doar de două ori. Prima dată în 1204, în timpul Cruciadei a patra. A doua oară după recuperarea lui de către bizantini, în 1261. Însă puterea de odinioară nu mai exista.

În 1453, „imperiul” însemna aproape doar orașul și o porțiune din Peloponez, în jurul cetății Mystras. În afara lui, pe coasta Mării Negre, mai supraviețuia Imperiul din Trapezunt, stat succesor independent, născut tot din ruperea lumii bizantine după 1204. În rest, două secole de presiune și cuceriri otomane măcinaseră statul până la os.

![Căderea Constantinopolului](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/06/ce-a-fost-caderea-constantinopolului-si-cum-a-schimbat-sfars-img1.webp)

*Imagine: Illustration by fr (Jean Le Tavernier) accompanying a translation by Jean Miélot of Bertra, Public domain, via Wikimedia Commons*

Orașul însuși nu mai era marele centru dens și bogat din alte secole. După epidemii și lovitura veche a Cruciadei a patra, Constantinopolul intrase în regres. La momentul asediului, avea o populație estimată la circa 50.000 de locuitori. În interiorul zidurilor se aflau sate fortificate, despărțite de câmpuri largi. Zidurile lui Teodosie, ridicate în secolul al IV-lea, înconjurau încă tot acest spațiu uriaș. Tocmai această întindere făcea apărarea mai dificilă: ziduri foarte lungi trebuiau acoperite cu prea puțini oameni.

Împăratul Constantin al XI-lea Paleologul a încercat să obțină ajutor din vestul Europei. Acolo însă vechile rupturi dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică îngreunau orice solidaritate reală. Marea Schismă din 1054 lăsase urme adânci. În secolele care urmaseră, se încercase o uniune. Un astfel de moment a fost decretul Laetentur Coeli, semnat la 6 iulie 1439 la Florența, rezultat al conciliului din 1439. Dar în Constantinopol propaganda anti-unionistă a fost puternică, iar populația s-a împărțit cu animozitate. Vechile resentimente dintre greci și italieni, alimentate și de controlul italienilor asupra economiei bizantine, au apăsat greu.

Nici când amenințarea otomană a devenit iminentă, ajutorul occidental nu a fost pe măsura speranțelor bizantine. Papa Nicolae al V-lea cerea ajutoare, dar nu avea influența pe care o aștepta Constantinopolul asupra regilor și principilor din vest. Franța și Anglia ieșiseră slăbite din Războiul de o sută de ani, Spania era prinsă în etapele finale ale Reconquistei, principatele germane se confruntau cu lupte interne, iar Ungaria și Polonia fuseseră înfrânte la Varna în 1444. Au venit unele trupe din orașele-state din nordul Italiei, dar nu îndeajuns pentru a echilibra forța otomană.

![Căderea Constantinopolului](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/06/ce-a-fost-caderea-constantinopolului-si-cum-a-schimbat-sfars-img2.webp)

*Imagine: Siege_of_Constantinople_1453_map-fr.svg: Sémhur (talk) derivative work: باسم, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

## Mehmed își strânge lațul

Mehmed al II-lea a venit pregătit în fața Constantinopolului. Un pas hotărâtor a fost controlul Bosforului. Străbunicul său Baiazid ridicase deja Anadolu Hisarı, pe malul asiatic. Mehmed a construit apoi încă o cetate, pe malul european, nu departe de zidurile Constantinopolului. Era Rumeli Hisarı. Importanța ei era limpede: întărea controlul otoman asupra strâmtorii și împiedica ajutorul coloniilor genoveze de la Marea Neagră să ajungă la oraș. Numele ei, cunoscut și ca Boğazkesen, arăta brutal ce însemna această poziție strategică: „blocarea strâmtorii” și „tăierea gâtului”.

În fața unui oraș slăbit, Mehmed a adunat o forță covârșitoare. Armata bizantină avea aproximativ 7.000 de oameni, dintre care 2.000 mercenari străini. Zidurile cetății măsurau circa 22,5 km. Erau socotite printre cele mai puternice fortificații existente atunci. De partea cealaltă, otomanii au avut, după estimări mai recente, 80.000 de soldați și 5.000-10.000 de ieniceri. Sursele mai vechi au urcat cifra până la aproximativ 100.000. Mehmed a construit și o flotă pentru asediul pe mare.

Însă adevăratul semn al schimbării de epocă a fost artileria. Otomanii l-au angajat pe Orban, un inginer ungur sau valah, specialist în tunuri. El a construit un tun enorm, numit „tunul Basilic” sau „Great Bombard”, lung de peste 8 metri și cu diametrul de circa 75 cm. Putea arunca un proiectil de 544 kg la aproape doi kilometri. Bizantinii aveau și ei tunuri, dar mai mici, iar reculul lor slăbea propriile ziduri. Nici tunul uriaș al lui Orban nu era lipsit de defecte. Se încărca în trei ore, nu era precis, ghiulelele erau puține și, după șase săptămâni, s-a prăbușit sub reculul propriu. Totuși, simpla lui prezență arăta limpede că vechea siguranță a fortificațiilor începea să se clatine.

![Căderea Constantinopolului](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/06/ce-a-fost-caderea-constantinopolului-si-cum-a-schimbat-sfars-img3.webp)

*Imagine: Bassem, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

## Zidurile și marea

Planul lui Mehmed viza lovirea zidurilor lui Teodosie, singura parte a cetății care nu era apărată de ape. Armata otomană și-a așezat tabăra în lunea Paștelui, 2 aprilie 1453. Asediul avea să dureze 53 de zile, până la 29 mai.

Tunurile au tras săptămâni întregi, dar ritmul lent de încărcare le-a dat bizantinilor timp să repare mare parte din pagube între lovituri. Zidurile rezistau încă. În același timp, intrarea în Cornul de Aur era blocată de bariera plutitoare a apărătorilor, o măsură gândită tocmai pentru a împiedica ocolirea apărării terestre. Cât timp lanțul rezista, portul oferea o șansă.

Mehmed a găsit însă răspunsul care a influențat decisiv cursul evenimentelor. A poruncit să fie construit un drum din trunchiuri de copac unse, traversând Galata la nord de Cornul de Aur, și și-a transportat navele peste uscat. Corăbiile otomane au ajuns astfel dincolo de bariere. Aprovizionarea de către corăbiile genoveze trimise în ajutor a fost oprită, iar apărătorii au fost demoralizați. Mai grav, au trebuit să trimită o parte din trupe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind alte sectoare ale apărării.

![Căderea Constantinopolului](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/06/ce-a-fost-caderea-constantinopolului-si-cum-a-schimbat-sfars-img4.webp)

*Imagine: Spartan 117, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

Atacurile frontale au urmat unul după altul. Otomanii au fost respinși de mai multe ori, cu pierderi mari. Apoi au încercat altceva: tunele pe sub ziduri. Mulți dintre geniști erau sârbi trimiși din Novo Brdo, iar comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau de partea lor un inginer, Johannes Grant, de origine germană sau scoțiană. El a ordonat săparea de contra-tunele. Apărătorii au intrat în galeriile otomane și au ucis geniștii. Alte tunele au fost inundate cu apă. La un moment dat, bizantinii au capturat și torturat un important inginer turc, care a dezvăluit locurile tuturor tunelelor, iar acestea au fost distruse.

Mehmed a încercat și o ieșire politică. A oferit ridicarea asediului în schimbul unui tribut astronomic, imposibil de plătit. Oferta a fost refuzată. Sultanul a înțeles atunci că va trebui să învingă prin epuizare, folosindu-și superioritatea numerică până când apărătorii nu vor mai putea ține zidurile.

## Semnele dinaintea sfârșitului

Pe 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă. Pentru mulți, a fost confirmarea unei profeții despre sfârșitul orașului. Patru zile mai târziu, o ceață deasă a acoperit întregul oraș, un fenomen nemaiauzit acolo în luna mai. Iar după ridicarea ceții, în seara aceea, deasupra domului Hagiei Sophia s-au văzut lumini și ceea ce părea a fi foc.

Unii au interpretat imaginea drept semnul că Duhul Sfânt părăsește catedrala. Explicația dată în surse este însă alta: efecte locale ale erupției vulcanice de la Kuwae din Oceanul Pacific. „Focul” ar fi fost o iluzie optică, produsă de reflecția luminii apusului în nori de cenușă vulcanică aflați sus în atmosferă.

Într-un oraș împărțit religios și politic, aflat sub presiunea foamei, a tunurilor și a fricii, astfel de semne nu au făcut decât să adâncească sentimentul că sfârșitul se apropie. Când zidurile sunt lovite zi și noapte și ajutorul din vest nu apare, până și cerul începe să fie citit ca o judecată.

## Ultimul asalt

Atacul decisiv a început în dimineața zilei de 29 mai. Mehmed a pus în mișcare val după val. Primii au fost auxiliarii, slab pregătiți și slab echipați, trimiși să uzeze apărarea și să provoace cât mai multe pierderi. A urmat al doilea val, în mare parte anatolieni, concentrat asupra unei porțiuni de ziduri din nord-vest, parțial prăbușită sub loviturile tunurilor. Era o secțiune mai slabă, ridicată în secolul al XI-lea, tocmai acolo unde și cruciații din 1204 reușiseră să spargă apărarea.

Otomanii au pătruns, dar au fost respinși pentru scurt timp. Apoi au venit ienicerii, trupele de elită ale sultanului. În acel moment, apărarea bizantină a suferit lovitura decisivă. Giovanni Giustiniani, unul dintre principalii comandanți ai apărării, a fost rănit grav. Evacuarea lui de pe metereze a stârnit panică. Când cel care ținea una dintre cele mai sensibile porțiuni de zid este scos din luptă, moralul cedează odată cu ordinea.

Unii istorici au sugerat că o poartă din acea zonă a rămas neblocată, nu din trădare, ci din neatenție, probabil pentru că ruinele produse de focul de artilerie o blocaseră sau o acoperiseră parțial. Otomanii au descoperit repede eroarea. Au dat năvală în cetate.

Împăratul Constantin al XI-lea a condus ultima apărare a orașului și a murit luptând pe străzile lui. Cu moartea sa se stingea continuitatea politică a unui imperiu vechi de aproape o mie și jumătate de ani, dacă este privit în linia romană pe care și-o revendica.

## Orașul cucerit

Mehmed promisese armatei sale trei zile de pradă, după obiceiul militar al vremii. După intrarea în cetate, un număr mare de localnici au fost masacrați, iar armata s-a împrăștiat pe drumurile principale, prin piețe și spre marile biserici. În Augusteum, în fața Hagiei Sophia, mulțimea adunată în interiorul catedralei, cu porțile de bronz închise, spera într-o protecție divină la ceasul din urmă. După ce porțile au fost sparte, năvălitorii au separat oamenii după prețul pe care l-ar fi putut aduce în piața de sclavi. Câțiva bătrâni și noi-născuți au fost uciși sumar.

Totuși, prădarea nu a durat cât fusese promis. Văzând distrugerile aduse clădirilor, Mehmed s-a răzgândit și a oprit activitățile după aproximativ o zi. Până atunci însă, o mare parte a locuitorilor fusese violată, jefuită sau robită. Din populația estimată la 50.000 de locuitori, aproximativ jumătate erau încă liberi când sultanul a ordonat încetarea ostilităților.

Faptul că atât de mulți au scăpat s-a datorat și felului în care arăta atunci orașul. Constantinopolul nu mai era un spațiu urban compact, ci o sumă de așezări fortificate în interiorul zidurilor. După ce otomanii au trecut de ziduri, mulți locuitori ai acestor „sate” s-au predat generalilor lui Mehmed. Mai ales așezările de lângă zidurile terestre au fost cruțate de distrugere și de molestarea populației, fiind protejate de ieniceri. Din aceste comunități s-a format ceea ce otomanii numeau un „millet”, o comunitate auto-guvernantă din imperiul care avea să aibă în centru Istanbulul otoman.

Mehmed a intrat în oraș abia după ce situația a fost pusă sub control. A fost primit într-o procesiune ceremonială, iar populația locală i-a oferit flori. Prima sa impresie a fost aceea a unui oraș în paragină, afectat de vechiu

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1453La 29 mai, Constantinopolul este cucerit de otomanii conduși de Mehmed al II-lea, iar Imperiul Bizantin încetează să mai existe.
- 1453După cucerire, Constantinopolul devine noua capitală a Imperiului Otoman.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83derea_Constantinopolului)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Fall_of_Constantinople)
- [militaryhistory.about.com](http://militaryhistory.about.com/cs/medievalmilitary/a/fallconstantino.htm)
- [radioromaniacultural.ro](https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/istorie-filozofie-psihologie/cucerirea-constantinopolului-id23307.html)
- [basilica.ro](https://basilica.ro/se-implinesc-570-de-ani-de-la-cucerirea-constantinopolului)
- [crestinortodox.ro](https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/istoria-bizantului/cucerirea-constantinopolului-catre-turci-80686.html)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Ilustrație de epocă (Istoria).