# Cum a ajuns Maria regina care a apărat România Mare

> Principesă britanică ajunsă într-o curte străină, Maria și-a câștigat locul în România prin război, îngrijirea răniților și diplomație. În clipa marilor încercări, influența ei a depășit hotarele r...

Publicat: 26 octombrie 2026, 08:05 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare/ · Publicație: Istoria

![Queen Mary of Romania 2](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare-657x1024.webp)

În februarie 1918, România era împinsă spre o pace separată cu Puterile Centrale. Regele Ferdinand, guvernul și sfetnicii coroanei nu mai vedeau o ieșire. Regina Maria vedea însă primejdia: acceptarea păcii putea scoate țara din rândul aliaților și îi putea compromite drepturile la viitoarea conferință de pace.

Atunci și-a înfruntat soțul și pe oamenii politici din jurul lui. Disputa a fost atât de violentă, încât Ferdinand a izbucnit într-o furie cumplită. Maria nu a cedat.

> „Pentru că oricum vom muri, mai bine să murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele [...] punându-ne [...] semnătura pe condamnarea noastră la moarte”.

Ferdinand a făcut tot ce a depins de el pentru a nu semna tratatul. După război, oamenii politici au recunoscut importanța acelui moment pentru păstrarea drepturilor României ca stat aliat. Principesa venită din Marea Britanie devenise un factor politic de care trebuia să se țină seama.

## Drumul de la Eastwell Park la București

Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent. Era fiica ducelui de Edinburgh, Alfred Ernest Albert, și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanova. Prin tată era nepoata reginei Victoria a Regatului Unit, iar prin mamă, nepoata țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

![Queen Victoria surrounded by her family Coburg, 1894 (1 of 2)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare-img1.webp)

*Queen Victoria surrounded by her family Coburg, 1894 (1 of 2). Imagine: Eduard Uhlenhuth, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Copilăria și-a petrecut-o mai ales la Eastwell Park, într-o familie marcată de autoritatea mamei și de absențele îndelungate ale tatălui, plecat în călătorii pe mare. S-a apropiat mult de sora sa Victoria Melita, alintată Ducky. În 1886, familia s-a mutat în Malta, unde Maria a luat lecții de călărie și a vizitat monumentele insulei. Trei ani mai târziu, mutarea la Coburg, în Germania, a pus capăt perioadei pe care avea să o evoce drept una dintre cele mai fericite ale vieții.

În adolescență, Maria a intrat în mecanismul căsătoriilor dinastice europene. O posibilă căsătorie cu vărul ei, viitorul rege George al V-lea, a fost respinsă de mama Mariei, care se opunea unirii dintre veri primari și putea vedea în altă alianță o cale de atenuare a tensiunilor dintre Rusia și România privind Basarabia.

În același timp, Casa Regală a României căuta o soție pentru principele moștenitor Ferdinand. Primele întâlniri dintre cei doi, în 1891, au fost eșecuri, dar presiunile familiilor și intervenția împăratului german au dus la logodna din vara anului 1892. La 10 ianuarie 1893, Maria și Ferdinand s-au căsătorit la Sigmaringen, prin trei ceremonii: civilă, catolică și protestantă.

![Marie of Romania 1893](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare-img2.webp)

*Marie of Romania 1893. Imagine: Eduard Uhlenhuth, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Drumul spre noua țară a trecut prin Viena și apoi prin Transilvania, traversată noaptea, cu luminile trenului stinse, într-un moment politic delicat. La Predeal, cuplul a fost primit călduros. Entuziasmul public nu putea însă înlătura dificultatea schimbării. Maria venea dintr-un mediu anglo-saxon și protestant într-o lume latină și ortodoxă, guvernată la curte de disciplina severă a regelui Carol I.

## O principesă prinsă între datorie și independență

La București, Maria s-a simțit multă vreme izolată. Carol I îi interzisese să-și facă prieteni în societatea românească, temându-se de favoritisme și gelozii. Discuțiile despre politică și chestiuni militare dintre rege și Ferdinand îi erau străine, iar încăperile grele ale Palatului Regal îi accentuau nefericirea. În concepția lui Carol, perechea moștenitoare avea înainte de toate datorii.

Nici căsătoria nu fusese construită pe alegerea liberă a celor doi. Diferențele de vârstă și temperament au făcut ca primii ani să fie tulburi. Cu timpul, apariția copiilor și integrarea Mariei în societatea românească au transformat relația. Viața lor privată a rămas separată de rolurile publice, dar Maria și Ferdinand au ajuns la o camaraderie bazată pe preocuparea comună pentru țară și familie. Ferdinand lua greu hotărârile, însă nu accepta decât deciziile pe care ajungea el însuși să le considere corecte.

![Regina Maria a României](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare-img3.webp)

*Regina Maria a României. Imagine: Ferdinand I of Romania, domeniu public, via Wikimedia Commons*

În 1896, mutarea la Palatul Cotroceni le-a oferit mai multă independență față de Carol I. Maria a amenajat interioarele după propriul gust și a continuat să practice echitația. În același an a devenit comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori, purtând uniforma la manifestările oficiale și păstrând legătura cu soldații inclusiv în timpul războiului. Castelul Pelișor, inaugurat în 1903, avea să devină o altă reședință importantă a familiei.

Cuplul a avut șase copii: Carol, Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana și Mircea, mort la vârstă fragedă. Maria îi iubea profund, dar recunoștea că era prea îngăduitoare și că nu avea fire de pedagog. Ferdinand, timid și nehotărât, s-a implicat la rândul său insuficient. Intervențiile lui Carol I și ale reginei Elisabeta au complicat educația primilor copii, iar lipsa unei discipline coerente a lăsat urmări.

În 1897, când Ferdinand s-a îmbolnăvit grav de febră tifoidă, Maria a înțeles cât de nesigur era propriul ei loc. Moartea soțului ar fi putut însemna despărțirea de copiii considerați ai Coroanei și întoarcerea ei la familia de origine. L-a sprijinit în lupta cu boala, apărând astfel și destinul pe care începuse să și-l construiască în România.

![Maryhill Museum corner throne of Marie of Romania from Peleș Castle 01](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-maria-regina-care-a-aparat-romania-mare-img4.webp)

*Maryhill Museum corner throne of Marie of Romania from Peleș Castle 01. Imagine: Joe Mabel, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

## Regina din spitale și tranșee

Maria a devenit regină în 1914, după moartea lui Carol I și urcarea pe tron a lui Ferdinand. Primul Război Mondial împărțise familia regală și societatea între neutralitate, apropierea de Puterile Centrale și alianța cu Antanta. Maria s-a opus intrării de partea Puterilor Centrale și a susținut Antanta, de la care România urmărea să obțină sprijin pentru întregirea statului național.

Legăturile sale cu familiile regale britanică și rusă au devenit un instrument diplomatic. La solicitarea lui Ferdinand și a prim-ministrului Ionel Brătianu, Maria le-a trimis scrisori neoficiale regelui George al V-lea și țarului Nicolae al II-lea, explicând obiectivele României. Astfel, conducerea de la București își putea face cunoscută poziția fără să încalce deschis constrângerile neutralității.

România a intrat în război în august 1916, împotriva Imperiului Austro-Ungar. Maria s-a implicat imediat în organizarea ambulanțelor și în coordonarea organizațiilor de Cruce Roșie. Vizita zilnic spitalele militare, iar activitatea sa i-a adus numele de „mama răniților”. După ocuparea Bucureștiului, familia regală și conducerea țării s-au refugiat în Moldova. Regina și-a continuat acolo munca, alături de cele trei fiice ale sale, îngrijind soldați răniți sau bolnavi de holeră.

Prezența familiei regale în spitale, pe front și chiar în tranșee, alături de promisiunea lui Ferdinand că soldații vor primi pământ, a apropiat monarhia de oamenii aflați în luptă. În anii 1917-1918, trupele române, slab hrănite și insuficient înarmate, au rămas fidele regelui în mijlocul destrămării fostului aliat rus.

Armistițiul de la Focșani din 1917 a deschis conflictul dintre Maria și cei care îl vedeau ca pe o manevră necesară pentru câștigarea timpului. Regina îl considera începutul unei capitulări periculoase. Evenimentele au dus în câteva luni la pacea separată, dar opoziția ei a contribuit la hotărârea lui Ferdinand de a nu semna tratatul. Când războiul s-a încheiat, România se afla din nou în conflict cu Puterile Centrale și a putut participa la conferința păcii între statele învingătoare.

## Bătălia purtată în saloanele Parisului

După unirea Basarabiei și Bucovinei cu România, adunarea de la Alba Iulia a votat, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Lupta armată se încheiase, însă recunoașterea internațională a noului stat trebuia încă obținută.

La Conferința de Pace de la Paris, rigiditatea lui Ion I.C. Brătianu și resentimentele lui Georges Clemenceau față de pacea separată acceptată de guvernul român au dus la un conflict deschis. Delegația României a părăsit conferința, iar susținerea intereselor țării a fost pusă în pericol. Contele Saint-Aulaire, ministrul Franței la București, a propus trimiterea Mariei la Paris.

Regina a plecat la 1 martie 1919. S-a întâlnit cu Clemenceau și cu președintele Franței, Raymond Poincaré, care a decorat-o cu Legiunea de Onoare. A mers apoi la Londra, unde a discutat cu regele George al V-lea, Lloyd George, Austen Chamberlain și Winston Churchill. În campania sa diplomatică a avut întrevederi și cu președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, precum și cu reprezentanți importanți ai presei europene.

Demersurile au urmărit recunoașterea României reîntregite. Tratatul de la Saint-Germain cu Austria a recunoscut unirea Bucovinei cu România, iar tratatul de la Trianon, unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului. Brătianu avea să declare că regina izbutise în câteva zile ceea ce el nu reușise în câteva luni. Vizita a avut și critici, între care Ion G. Duca, dar primirea publică și schimbarea atitudinii față de România au arătat forța diplomației personale a Mariei.

La 15 octombrie 1922, Maria și Ferdinand au fost încoronați la Alba Iulia ca suverani ai României Mari. Coroana ei, realizată la Paris de casa Falize după proiectul pictorului Costin Petrescu, era din aur transilvănean și avea ca model coroana Despinei-Milița, soția lui Neagoe Basarab. Pe pandantive apăreau stema României și cea a Casei de Edinburgh, reunind simbolic țara adoptivă și familia din care provenea.

Prestigiul extern al reginei s-a văzut din nou în 1926, când a întreprins, împreună cu Nicolae și Ileana, un turneu diplomatic în Statele Unite. Au fost primiți cu entuziasm și au vizitat mai multe orașe. Maria considera că această călătorie putea face România mai cunoscută peste Ocean.

## Ultimii ani între Bran și Balcic

După moartea lui Ferdinand, în 1927, poziția Mariei s-a schimbat. Revenirea lui Carol în 1930 și urcarea lui pe tron au îndepărtat-o treptat din viața politică. Fiul său nu i-a mai cerut sfatul și a încercat să-i reducă popularitatea. Regina a părăsit Bucureștiul și a trăit mai ales la Bran și Balcic, într-un soi de exil intern.

La Bran a transformat castelul și parcul într-o reședință de vară modernă, amenajând saloane, case pentru musafiri și o grădină de trandafiri. La Balcic, pe țărmul Mării Negre, a găsit un loc care îi amintea de Malta. Acolo se afla și capela Stella Maris.

Maria a fost colecționară și susținătoare a artei, oferind burse și bani unor personalități artistice și literare. A sprijinit căutarea unui stil inspirat din viața țăranilor și din peisajele țării. A scris memorii, povești și versuri pentru copii. S-a interesat și de credința Bahá'í, orientată spre promovarea păcii mondiale, primind-o la Cotroceni pe Martha Root și oferind o broșă pentru strângerea de fonduri destinate unui templu din Statele Unite.

În ultimii doi ani ai vieții, bolnavă, s-a tratat în sanatorii europene. A cerut să fie adusă înapoi în România și a murit la Castelul Pelișor, la 18 iulie 1938. Trupul i-a fost înhumat la Curtea de Argeș. Potrivit dorinței sale, inima a fost așezată într-o raclă la Stella Maris, iar după cedarea Cadrilaterului, în 1940, a fost mutată la Bran.

Imaginea ei a rămas disputată. Puterile Centrale au atacat-o în timpul războiului pentru susținerea Antantei. După 1948, propaganda comunistă a prezentat-o drept instrument al politicii britanice și a răspândit acuzații pe care chiar istorici oficiali de mai târziu le-au contrazis. După 1964, rolul pozitiv al lui Ferdinand și al Mariei a început să fie recunoscut parțial.

Dincolo de campaniile de denigrare, faptele care i-au fixat locul în istorie rămân legate de momentele în care coroana risca să devină simplu ornament. Maria a folosit legăturile sale familiale, popularitatea și voința politică pentru cauza țării adoptive. În spitalele Moldovei, în confruntarea asupra păcii separate și în saloanele Conferinței de la Paris, rolul ei a devenit acțiune.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1875Maria se naște la Eastwell Park, în comitatul Kent.
- 1886Familia se mută în Malta, unde Maria ia lecții de călărie.
- 1889Familia se stabilește la Coburg, în Germania.
- 1893Maria se căsătorește cu principele moștenitor Ferdinand la Sigmaringen.
- 1896Se mută la Palatul Cotroceni și devine comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori.
- 1914Ferdinand urcă pe tron, iar Maria devine regină a României.
- 1916România intră în război de partea Antantei, iar Maria lucrează în spitalele militare.
- 1918Maria se opune păcii separate, iar unirea Transilvaniei cu România este votată la Alba Iulia.
- 1919Regina desfășoară la Paris și Londra o campanie pentru recunoașterea României Mari.
- 1922Maria și Ferdinand sunt încoronați la Alba Iulia.
- 1926Regina întreprinde un turneu diplomatic în Statele Unite.
- 1927Moare regele Ferdinand, iar Maria devine regină văduvă.
- 1930Carol al II-lea o îndepărtează din viața politică.
- 1938Regina Maria moare la Castelul Pelișor.
- 1940Inima reginei este mutată de la Balcic la Bran.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria,_Regin%C4%83_a_Rom%C3%A2niei)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Marie_of_Romania)
- [historia.ro](https://historia.ro/sectiune/general/cand-s-a-convertit-regina-maria-la-ortodoxie-2203720.html)
- [ziarullumina.ro](https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/maria-regina-ortodoxa-a-romaniei-135511.html)
- [academia.edu](https://www.academia.edu/32989508/Spovedanie_%C8%99i_Euharistie_Convertirea_Reginei_Maria_la_Ortodoxie)
- [historia.ro](https://historia.ro/sectiune/general/regina-maria-si-credinta-bahai-573036.html)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Queen Mary of Romania 2. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons.