# Cum a ajuns Ferdinand I regele României Mari > Născut într-o familie germană, Ferdinand a ales interesele României în fața originii sale. Războiul, unirea provinciilor și criza succesiunii i-au definit domnia. Publicat: 16 octombrie 2026, 08:04 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Epoca Modernă](https://istoria.ro/articole/epoca-moderna/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/cum-a-ajuns-ferdinand-i-regele-romaniei-mari/ · Publicație: Istoria ![M.S. Regele Ferdinand I al României (1)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-ferdinand-i-regele-romaniei-mari-708x1024.webp) La 14/27 august 1916, Ferdinand I a prezidat Consiliul de Coroană care trebuia să decidă intrarea României în Primul Război Mondial. Hotărârea îl așeza într-o situație dramatică: regele României, născut la Sigmaringen, urma să lupte împotriva țării sale natale, Germania. Familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern stindardul heraldic al familiei a fost arborat în doliu. Alegerea avea să-i definească domnia. ## Moștenitorul care nu ceruse coroana Ferdinand Viktor Albert Meinrad s-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, fiind al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei. Familia aparținea ramurii catolice, șvabe, a Casei de Hohenzollern. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la reședința familiei. A urmat pregătirea militară la Kassel, apoi cursuri la Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen. Era atras de cărți, botanică și limbi străine. A învățat franceza, engleza și rusa, iar din 1883 a avut un profesor român trimis de Carol I. Vasile D. Păun trebuia să-l învețe limba română, literatura, istoria și geografia românilor. Drumul său către tron a fost deschis de renunțările altora. În 1880, tatăl său a renunțat la drepturile de succesiune, iar în 1886 fratele mai mare, Wilhelm, a făcut același lucru. Ferdinand a devenit astfel moștenitorul unchiului său, Carol I, deși poziția îi displăcea și nu și-o dorise. ![M.S. Regele Ferdinand I al României (6)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-ferdinand-i-regele-romaniei-mari-img1.webp) *M.S. Regele Ferdinand I al României (6). Imagine: Carol I of Romania, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons* În 1889, Senatul l-a recunoscut drept principe al României și moștenitor prezumtiv al Coroanei. Ferdinand a răspuns că intenționa să vină definitiv în țară și să-și îndeplinească îndatoririle cu credință. A sosit la 19 aprilie, îmbrăcat în uniforma de sublocotenent a Regimentului 3 Linie. Nu i s-a cerut să renunțe la catolicism, dar urmașii săi trebuiau botezați în religia ortodoxă. ## O căsătorie a datoriei După încheierea idilei sale cu Elena Văcărescu, Ferdinand a intrat în mecanismul căsătoriilor dinastice europene. Miza era viitorul Casei Regale a României, iar sentimentele viitorilor soți cântăreau mai puțin decât politica. Primele întâlniri cu principesa Maria de Edinburgh, în 1891, au fost eșecuri, dar logodna a fost anunțată în vara anului următor. Căsătoria a fost celebrată la Sigmaringen, la 10 ianuarie 1893, prin trei ceremonii: civilă, catolică și protestantă. Maria era nepoata reginei Victoria și a împăratului Alexandru al II-lea. Cuplul a avut șase copii: Carol, Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana și Mircea. ![M.S. Regele Ferdinand I al României (4)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-ferdinand-i-regele-romaniei-mari-img2.webp) *M.S. Regele Ferdinand I al României (4). Imagine: Carol I of Romania, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons* Relația dintre Ferdinand și Maria a fost complicată, mai ales în primii ani. Diferențele de temperament și caracterul dinastic al căsătoriei au provocat tensiuni, dar cei doi au separat viața privată de îndatoririle publice. În timp, preocupările comune pentru familie și România au creat între ei toleranță și camaraderie. Deasupra tinerei familii se afla autoritatea severă a lui Carol I. Regele controla viața perechii moștenitoare, îi ținea departe de prietenii apropiați și îi supunea unei discipline rigide. Mutarea la Palatul Cotroceni, în 1896, le-a adus mai multă independență. În 1903 a fost inaugurat și Castelul Pelișor, reședința lor de vară de la Sinaia. Ferdinand era cultivat și inteligent, dar introvertit, timid și lent în luarea hotărârilor. Aparența că se afla sub dominația energicei Maria a persistat, însă regele nu accepta decât deciziile pe care ajungea singur să le considere corecte. Aceeași timiditate l-a împiedicat să se impună suficient în educația copiilor, într-o familie în care prea multe autorități și prea puțină disciplină au lăsat urmări. ![M.S. Regele Ferdinand I al României (3)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/cum-a-ajuns-ferdinand-i-regele-romaniei-mari-img3.webp) *M.S. Regele Ferdinand I al României (3). Imagine: Carol I of Romania, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons* ## Coroana și alegerea României La moartea lui Carol I, Ferdinand a devenit rege la 10 octombrie 1914. Primul Război Mondial începuse deja, iar societatea românească era împărțită între neutralitate și intrarea în luptă alături de una dintre cele două alianțe. România nu era pregătită pentru război, iar Ferdinand a rezistat timp de doi ani presiunilor venite din ambele direcții. Împreună cu primul ministru Ionel Brătianu, regele s-a folosit de legăturile Mariei cu familiile regale britanică și rusă pentru a face cunoscute aspirațiile României. După negocieri lungi cu Antanta, Ionel Brătianu a semnat în secret tratatul politic și convenția militară prin care țara se angaja să intre în război. România a ales Antanta și a declarat război Imperiului Austro-Ungar. Ferdinand și-a respectat astfel jurământul de a domni ca un bun român, dar a fost exclus de împăratul Wilhelm al II-lea din Casa de Hohenzollern. Originea sa germană și interesele țării de adopție ajunseseră într-un conflict imposibil de împăcat. Planul de campanie urmărea întregirea națională prin eliberarea teritoriilor locuite de români din monarhia austro-ungară. Entuziasmul înaintării inițiale în Transilvania s-a risipit însă repede. Decizii politice și militare greșite, slăbiciunile comandamentului și intrarea Bulgariei în război au schimbat cursul luptelor. Dobrogea și o mare parte din Muntenia au fost ocupate de Puterile Centrale. După pierderea bătăliei pentru București, Ferdinand a cerut destituirea generalului Dumitru Iliescu și trecerea conducerii efective a operațiunilor la Marele Cartier General. Era una dintre acele hotărâri luate greu, dar susținute ferm odată asumate. ## Iașul, promisiunea pământului și pacea refuzată În decembrie 1916, regele și guvernul s-au refugiat la Iași. Lovitura militară se suprapunea peste o tragedie de familie: în noiembrie murise de febră tifoidă principele Mircea, în vârstă de numai trei ani. Copilul fusese îngropat în grabă, iar ocupația o împiedica pe Maria să-i viziteze mormântul. Țara era lovită de tifos exantematic, iar agitatori bolșevici veniți dinspre Basarabia îndemnau militarii demoralizați să abandoneze lupta. Ferdinand le-a promis țăranilor mobilizați că după război va fi făcută reforma agrară. Regele și regina au rămas în contact direct cu soldații, inclusiv în spitale, pe front și în tranșee. În 1917, armata română a oprit înaintarea germană în Moldova. Ieșirea Rusiei din război a lăsat România singură în fața Puterilor Centrale. După Armistițiul de la Focșani din 26 noiembrie 1917, Maria s-a opus păcii separate, în timp ce Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Barbu Știrbey au încercat să câștige timp. La 27 februarie 1918, contele Czernin i-a cerut regelui să accepte pacea, amenințându-l cu înlocuirea. Ferdinand a acceptat începerea negocierilor, dar nu a semnat și nu a ratificat Tratatul de la București. Refuzul a păstrat legătura României cu Antanta. Când situația militară s-a întors împotriva Puterilor Centrale, armata română a fost remobilizată, iar țara a reintrat în război cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul lui. ## Regele României Mari În 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Vechiul Regat. Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei și a trecut pe sub Arcul de Triumf. La 4 august 1919, Armata Română a intrat în Budapesta, după conflictul cu regimul comunist al lui Béla Kun. La 15 octombrie 1922, Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari, la Alba Iulia. Titlul de Întregitorul lega acum numele monarhului de statul mărit la sfârșitul războiului. Anii următori au adus reforma agrară, votul universal, Constituția democratică din 1923 și reforma administrativă din 1925. Viața politică a fost dominată de Partidul Național Liberal al fraților Ion și Vintilă Brătianu. Extinderea țării a mărit însă baza electorală a opoziției, iar principalele sale formațiuni s-au unit pentru a crea Partidul Național Țărănesc. ## Ultima criză a domniei În spatele succesului public, succesiunea devenise vulnerabilă. Principele Carol se căsătorise clandestin la Odesa cu Ioana „Zizi” Lambrino, încălcând legea monarhică. Căsătoria a fost anulată, iar Carol s-a căsătorit în 1921 cu Elena, fiica regelui Constantin I al Greciei. În același an s-a născut Mihai. Nici acest mariaj nu a rezistat. Relația lui Carol cu Elena Lupescu a dus la plecarea lor la Paris și la renunțarea principelui la tron, prin două scrisori trimise tatălui său în decembrie 1925. Ferdinand nu a mai tolerat o nouă abatere. Parlamentul a ratificat renunțarea la 4 ianuarie 1926, iar Mihai a fost declarat moștenitor. Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, de cancer la colon, la vârsta de 61 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Mihai i-a urmat la tron sub o regență alcătuită din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții Supreme de Justiție. Cel care ajunsese moștenitor fără să-și dorească poziția lăsa în urmă o Românie mult mărită, dar și o monarhie obligată să continue fără un rege adult. Între alegerea din 1916 și criza dinastică din ultimii ani s-a conturat chipul lui Ferdinand: un monarh ezitant în aparență, dar capabil să-și asume decizii care l-au despărțit de familia germană și au legat numele său de România Mare. Reper cronologic ### Pe scurt, în timp - 1865Ferdinand se naște la 24 august, la Sigmaringen. - 1886După renunțarea fratelui său Wilhelm, devine moștenitor prezumtiv al tronului României. - 1889Este recunoscut drept principe al României și se stabilește definitiv în țară. - 1893Se căsătorește la Sigmaringen cu principesa Maria de Edinburgh. - 1914Îi urmează lui Carol I și devine rege al României. - 1916România intră în război alături de Antantă, iar Ferdinand este renegat de familia germană. - 1917Armata română oprește înaintarea germană în Moldova, iar regele promite reforma agrară. - 1918Ferdinand refuză să semneze pacea separată, iar Basarabia, Bucovina și Transilvania se unesc cu România. - 1919Armata Română intră în Budapesta la 4 august. - 1922Ferdinand este încoronat rege al României Mari la Alba Iulia. - 1923România adoptă o nouă constituție democratică. - 1925Renunțarea principelui Carol la drepturile de succesiune provoacă o criză dinastică. - 1926Parlamentul ratifică renunțarea lui Carol, iar Mihai este declarat moștenitor. - 1927Ferdinand moare la Sinaia și este urmat la tron de nepotul său Mihai. Surse ### Pe ce se sprijină acest dosar - [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_al_Rom%C3%A2niei) - [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_of_Romania) - [verwaltungsdaten-informationsplattform.de](https://www.verwaltungsdaten-informationsplattform.de/register/145) - [britannica.com](https://www.britannica.com/biography/Ferdinand-I-king-of-Romania) - [brockhaus.de](https://brockhaus.de/ecs/enzy/article/ferdinand-ferdinand-i-70) - [enciclopedia.cat](https://www.enciclopedia.cat/ec-gec-0026624.xml) Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike. M.S. Regele Ferdinand I al României (1). Imagine: Carol I of Romania, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.