# Cum a ajuns Alexandru de Württemberg comandantul asediului de la Danzig

> Prinț german intrat întâi în serviciul Austriei și apoi al Rusiei, Alexandru de Württemberg a urcat repede în ierarhia militară și a primit una dintre cele mai grele misiuni ale războaielor napoleo...

Publicat: 26 septembrie 2026, 18:01 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Epoca Modernă](https://istoria.ro/articole/epoca-moderna/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/cum-a-ajuns-alexandru-de-wurttemberg-comandantul-asediului/ · Publicație: Istoria

![Wurtemberg Alexander](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/cum-a-ajuns-alexandru-de-wurttemberg-comandantul-asediului-906x1024.webp)

În 1813, la Danzig, Alexandru de Württemberg comanda un corp care asedia o fortăreață a cărei garnizoană era mai numeroasă decât trupele sale. Situația era limpede și apăsătoare: cei dinăuntru aveau avantajul numărului, iar cei din afară trebuiau să țină încercuirea și să reziste unei ieșiri în forță. Pe 17 august, încercarea garnizoanei de a scăpa din încercuire a fost înfrântă de Alexandru. Curând, fortăreața a capitulat. Pentru această victorie, generalul rus de cavalerie a primit ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a doua, iar împăratul Alexandru I al Rusiei l-a răsplătit cu o sabie purtând o inscripție care spunea totul despre miza acelui succes.

> „Pentru Cucerirea Danzigului”

Drumul până la acel moment nu fusese nici scurt, nici liniar. Alexandru de Württemberg își începuse cariera militară în 1789, în armata austriacă. Câțiva ani mai târziu, deja colonel, participa la acțiunile militare împotriva Republicii Franceze. Într-o Europă răvășită de războaie, el și-a făcut repede un nume pe câmpul de luptă.

## Un prinț al Württembergului în războaiele cu Franța

Alexandru de Württemberg s-a născut la Montbéliard, la 5 mai 1771. Era fiul lui Frederic II-lea Eugeniu, duce de Württemberg, și fratele împărătesei Maria Feodorovna, Sofia Dorothea de Württemberg, soția împăratului Pavel I al Rusiei. Legătura de familie avea să conteze mai târziu, dar începutul carierei sale a fost legat de serviciul militar.

În 1794 s-a distins comandând aripa stângă a avangărzii austriece, când a zdrobit ariergarda trupelor franceze conduse de generalul Jean-Baptiste Jourdan. A luptat și în Elveția împotriva francezilor, iar într-una dintre bătălii a înfrânt trupele generalului Vandamme. Datele militare păstrate pentru anii 1796-1799 îl arată participând la campania împotriva Franței și la bătăliile de la Rastadt, Würtzburg, Offenbach, Stockach și Zurich. În 1796 devenise general-maior, iar în 1798 feldmareșal-locotenent în armata austriacă.

![Duke Alexander of Württemberg (1771–1833) by Gustav Luderitz Hermitage](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/cum-a-ajuns-alexandru-de-wurttemberg-comandantul-asediului-img1.webp)

*Duke Alexander of Württemberg (1771–1833) by Gustav Luderitz Hermitage. Imagine: Gustav Luderitz (1803-?), domeniu public, via Wikimedia Commons*

## Trecerea în slujba Rusiei

După încheierea păcii, Alexandru de Württemberg s-a transferat în armata rusă, sub comanda lui Alexandr Suvorov. A devenit ulterior un admirator al generalului rus. În acel an l-a întâlnit pe Suvorov și i-a urmat recomandarea de a intra în Armata Imperială Rusă ca general-locotenent și șef al regimentului de cuirasieri Riga.

În august 1800, regimentul a fost reorganizat în regimentul de dragoni Riga, iar Alexandru a fost promovat general de cavalerie, rang aflat sub cel de feldmareșal. Tot în 1800, relația sa strânsă cu împărăteasa rusă l-a ajutat să promoveze rapid: a fost avansat la gradul de general și numit comandant al regimentului de dragoni Riga.

În 1811 a devenit guvernator general, respectiv guvernator militar, al Bielorusiei. Era deja mai mult decât un ofițer de carieră. Ajunsese un om de încredere al Imperiului Rus, plasat într-o provincie importantă, chiar înaintea marelui test care avea să urmeze.

![Duke Alexander of Württemberg (1771–1833) by Louis de Saint Aubin Hermitage](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/cum-a-ajuns-alexandru-de-wurttemberg-comandantul-asediului-img2.webp)

*Duke Alexander of Württemberg (1771–1833) by Louis de Saint Aubin Hermitage. Imagine: Louis de Saint-Aubin, domeniu public, via Wikimedia Commons*

## Anul 1812

La începutul războiului din 1812, Alexandru s-a aflat în armata activă. A servit la cartierul general al Armatei 1 de Vest și a luat parte la bătăliile de la Vitebsk, Smolensk, Borodino, Tarutino, Maloiaroslaveț, Viazma și Krasnoi.

Momentul cel mai greu a venit la Borodino. Când generalul Piotr Bagration a fost rănit mortal, Alexandru de Württemberg a preluat temporar comanda aripii stângi a armatei ruse. În plină bătălie, când o aripă întreagă a armatei rămânea fără comandantul ei, sarcina de a ține linia a căzut pe umerii lui. Pentru Tarutino a primit ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a treia.

## Danzig, proba decisivă

În 1813 i s-a încredințat comanda corpului care asedia Danzigul. Aici se vede cel mai limpede felul în care fusese privit de superiorii săi: nu doar ca om de front, ci ca ofițer capabil să ducă o operațiune dificilă până la capăt. Garnizoana fortăreței era mai numeroasă decât trupele sale, ceea ce făcea misiunea și mai apăsătoare.

Pe 17 august, trupele generalului Jean Rapp au încercat să spargă încercuirea. Alexandru le-a învins. Victoria a înclinat decisiv balanța. La scurt timp, fortăreața Danzig a capitulat. Răsplata a venit pe măsura reușitei: ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a doua, și sabia de aur inscripționată „Pentru Cucerirea Danzigului”. În aceeași perioadă, la 25 februarie 1813, primise și ordinul Sfântului Vladimir, clasa întâi, iar la 12 noiembrie 1813 este datată decorarea cu ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a doua.

## Administratorul imperiului

După sfârșitul războaielor napoleoniene, Alexandru a revenit la postul de guvernator general al Bielorusiei și la regimentul său din Riga. În 1822 a fost numit Directorul General al Mijloacelor de Comunicație ale Imperiului Rus, adică responsabilul pentru legăturile de transport. În acest rol a inițiat mai multe proiecte de mare amploare pe căi navigabile în vestul Rusiei, între care Canalul Windawski, iar rezultatele a zece ani de muncă au devenit foarte vizibile, mai ales în construcția de canale și autostrăzi.

În 1826 a fost numit șef al regimentului de cuirasieri Ekaterinoslav și membru al Consiliului de Stat, dar în 1827 s-a întors la dragonii din Riga. În 1832 a demisionat din serviciul militar și a părăsit Rusia la 24 noiembrie, fără să se mai întoarcă vreodată.

## Familia și urmașii

În 1798 s-a căsătorit cu Antoinette de Saxa-Coburg-Saalfeld, născută în 1779 și decedată în 1824. Au avut cinci copii: Antoinette de Württemberg, numită și Marie de Württemberg, născută în 1799 și decedată în 1860, căsătorită în 1832 cu Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha; Paul, născut în 1800 și mort în 1801; Alexandru de Württemberg, născut în 1804 și decedat în 1881; Ernest de Württemberg, născut în 1807 și decedat în 1868; și Friedrich Wilhelm Ferdinand, născut la 29 aprilie 1810 la Saint Petersburg și decedat la 25 aprilie 1815, tot la Saint Petersburg.

Ca al șaptelea fiu al lui Frederic II Eugeniu, duce de Württemberg, Alexandru a întemeiat a cincea ramură, numită ramura ducală, a Casei de Württemberg. După stingerea ramurii celei mai vârstnice, în 1921, această ramură ducală a devenit noua ramură dinastică a Casei. Alexandru de Württemberg este strămoșul direct al actualului pretendent la ducatul de Württemberg, Wilhelm.

Alexandru de Württemberg a murit la Gotha, la 4 iulie 1833. În urma lui a rămas imaginea unui prinț care și-a construit cariera în două armate, a trecut prin marile războaie ale vremii și a făcut pasul, rar pentru un militar, de la câmpul de luptă la organizarea marilor legături de transport ale unui imperiu.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1771Se naște la Montbéliard, la 5 mai.
- 1789Își începe cariera militară în armata austriacă.
- 1794Se remarcă în luptele împotriva francezilor, comandând aripa stângă a avangărzii austriece.
- 1796Devine general-maior în armata austriacă.
- 1798Se căsătorește cu Antoinette de Saxa-Coburg-Saalfeld și ajunge feldmareșal-locotenent în armata austriacă.
- 1800Intră în armata rusă, este promovat și devine comandant al regimentului de dragoni Riga.
- 1811Este numit guvernator general al Bielorusiei.
- 1812Participă la campania din Rusia și preia temporar comanda aripii stângi ruse la Borodino.
- 1813Comandă asediul Danzigului și învinge încercarea de ieșire a trupelor lui Jean Rapp.
- 1822Devine Directorul General al Mijloacelor de Comunicație ale Imperiului Rus.
- 1826Este numit șef al regimentului de cuirasieri Ekaterinoslav și membru al Consiliului de Stat.
- 1827Revine la regimentul de dragoni Riga.
- 1832Demisionează din serviciul militar și părăsește Rusia la 24 noiembrie.
- 1833Moare la Gotha, la 4 iulie.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_de_W%C3%BCrttemberg_(1771%E2%80%931833))
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Duke_Alexander_of_W%C3%BCrttemberg_(1771%E2%80%931833))
- [d-nb.info](https://d-nb.info/gnd/104183454)
- [aleph.nkp.cz](https://aleph.nkp.cz/F/?func=find-c&local_base=aut&ccl_term=ica=ntk20251261058&CON_LNG=ENG)
- [viaf.org](https://viaf.org/viaf/32428166)
- [worldcat.org](https://www.worldcat.org/identities/containsVIAFID/32428166)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Wurtemberg Alexander. Imagine: George Dawe, domeniu public, via Wikimedia Commons.