# Catedrala Mitropolitană din Craiova și locul ei în istoria orașului

> Ridicată din nou în 1889 pe locul unei biserici mult mai vechi, Catedrala Sfântul Dumitru a rămas unul dintre centrele de greutate ale Craiovei. Povestea ei vorbește despre refaceri, ruină, reconst...

Publicat: 3 noiembrie 2026, 08:12 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Renaștere](https://istoria.ro/articole/renastere/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/catedrala-mitropolitana-din-craiova-si-locul-ei-in-istoria/ · Publicație: Istoria

![Biserica "Sf. Dumitru" Craiova](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/catedrala-mitropolitana-din-craiova-si-locul-ei-in-istoria-1024x681.webp)

În 1889, la Craiova, s-a luat o hotărâre grea: ruina vechii biserici Sfântul Dumitru trebuia dărâmată. Zidurile erau crăpate în multe locuri, construcția fusese legată cu un cerc de fier ca să nu se surpe, înăuntru ploua, iar pe acoperiș crescuse un dud. Pentru un oraș care își legase atâta vreme viața de această biserică, decizia nu însemna doar sfârșitul unei clădiri, ci începutul unei întrebări: ce se mai poate salva dintr-un loc care fusese, secole la rând, unul dintre centrele Craiovei?

Răspunsul a venit în același an. La 12 octombrie s-a pus piatra de temelie a noii construcții. Pe locul vechii biserici domnești începea istoria catedralei de astăzi, sediu al Mitropoliei Olteniei și unul dintre monumentele majore ale orașului.

## O biserică aflată în miezul puterii locale

Biserica Sfântul Dumitru apare în documente și sub numele de „Domnească” și „Băneasa”. Primul nume amintește de refacerea ei de către Matei Basarab. Al doilea trimite la însemnătatea pe care a avut-o în orașul banilor, în imediata apropiere a reședințelor dregătorilor care au dat tonul politic al Craiovei.

Există o atestare sigură a bisericii înainte de refacerea din vremea lui Matei Basarab. În 1640, Baksić vedea aici „o biserică de piatră, mare și frumoasă cu cinci turle și un turn cu două clopote mari”. Câțiva ani mai târziu, în 1651, Matei Basarab a reclădit sau a reparat biserica, într-una dintre ultimele ctitorii ale domniei sale.

![Craiova Biserica Sf Dumitru](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/catedrala-mitropolitana-din-craiova-si-locul-ei-in-istoria-img1.webp)

*Craiova Biserica Sf Dumitru. Imagine: User:Mvelam, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

Importanța ei nu a fost doar religioasă. Vreme de secole, lăcașul s-a aflat aproape de inima vieții publice a orașului. În preajma lui se aflau reședința banilor, administrația austriacă, clădirea în care poposeau domnii veniți în Craiova și sediul divanului local. Cei chemați la judecată obișnuiau să depună jurământul în biserică și să semneze acolo hotărârile. În timp, prin vizitele dese ale episcopilor de la Râmnic, a căpătat și caracterul unei biserici episcopale.

## Refaceri succesive și o lungă uzură

Clădirea ridicată sau refăcută de Matei Basarab a trecut prin multe stricăciuni și tot atâtea reparații. În 1690, boierul craiovean Petre Obedeanu i-a dres zidul și a acoperit-o din nou cu șindrilă. În 1724, Constantin Obedeanu a reparat-o, a acoperit-o cu șindrilă, a pus piatră și fier la ferestre, cu sticlă „sus și jos”, și a împodobit-o cu zugrăveală. Constantin Argetoianu a intervenit de două ori, iar ultima dată, în 1774, a șindriluit-o, i-a pus fiare la ferestre și a zugrăvit-o din nou. În 1795, arhimandritul Partenie, economul Episcopiei Râmnicului din Craiova, a învelit-o și a împodobit-o pe cheltuiala sa.

Pe lângă reparații, biserica a primit și danii importante. În 1750, Grigorie al II-lea Ghica a dăruit casele bănești episcopului Grigorie Socoteanu; ele aveau să fie reparate și să cuprindă în curtea lor biserica Sfântul Dumitru. La 25 iunie 1754, Constantin Racoviceanu biv vel armaș a dat episcopului Grigorie al Râmnicului o scrisoare prin care arăta că răposata jupâneasă Stanca Fărcășanca dăruise „bisericii cei mari din orașul Craiovei unde se cinstește hramul sfântului marelui mucenic izvorâtorul de mir Dimitrie, toată partea de moșie din Viișoara ce este pe apa Tesluiului, sud Romanați”. În 1765, Ștefan Mihai Racoviță a pus biserica în grija episcopului Partenie al Râmnicului, a făcut-o metoh al Episcopiei și a rânduit să funcționeze aici o școală pentru străini, pentru copiii săraci și pentru cei care voiau să devină preoți.

![Sf Dumitru Craiova 12](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/catedrala-mitropolitana-din-craiova-si-locul-ei-in-istoria-img2.webp)

*Sf Dumitru Craiova 12. Imagine: myself, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Toate acestea arată un lucru simplu și important: biserica nu era un loc marginal. Era un reper al Craiovei, sprijinit de domni, boieri și ierarhi, legat de administrație, de învățătură și de prestigiul local.

## Secolul al XIX-lea și căderea în ruină

În secolul al XIX-lea, situația s-a schimbat. Averea strânsă de-a lungul vremii a început să se risipească, iar proprietățile au fost vândute una câte una pentru a face față reparațiilor. Apoi a venit cutremurul din 1838, care a avariat serios clădirea. Zidul altarului era crăpat în multe locuri, iar din turlă cădeau, din când în când, cărămizi.

În 1849, biserica a fost închisă definitiv, pentru că nu se mai putea repara. În 1861, Cezar Boliac trimitea către Ministerul Cultelor un raport despre starea jalnică a lăcașului și despre nevoia unei intervenții grabnice. Nici această încercare nu a schimbat însă soarta clădirii. Ruina a rămas în picioare. În 1858, caimacanul Alexandru Dimitrie Ghica a bătut chiar o medalie privitoare la rezidirea bisericii Sfântul Dumitru, dar rezidirea nu a avut loc atunci.

![Sf Dumitru Craiova 14](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/catedrala-mitropolitana-din-craiova-si-locul-ei-in-istoria-img3.webp)

*Sf Dumitru Craiova 14. Imagine: myself, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Hotărârea din 1889 a venit, așadar, după decenii de ezitări și neputințe. Nu mai era vorba despre o restaurare obișnuită, ci despre alegerea de a reconstrui din temelii.

## Reclădirea din 1889 și forma noii catedrale

În 1889, vechea biserică a fost dărâmată complet, iar noua construcție a fost ridicată de la zero după planurile lui André Lecomte du Noüy. El a refăcut monumentul folosind și elemente vechi, urmărind pe cât se putea linia generală a clădirii anterioare, dar adăugând uneori și elemente noi. Metoda sa era radicală: demolare completă și reconstrucție.

Noua biserică a fost concepută în stilul renașterii bizantine, în plan de cruce greacă înscrisă. Clădirea are 34,65 metri lungime și 16 metri lățime. Temelia este înaltă de 2,30 metri și este făcută din blocuri de piatră de calcar. Deasupra, zidăria alternează cărămida aparentă cu blocuri de piatră. Fațadele sunt ritmate de ferestre și de arcade oarbe, iar sub streașină apar două rânduri de zimți din cărămidă.

Altarul are trei abside, dintre care cea din mijloc este mai lungă și mai mare. Biserica are trei turle de cărămidă: două mai mici, octogonale, deasupra pronaosului, și una mai mare, cu 12 laturi, deasupra naosului. Acoperișul este în trei etaje, iar învelitoarea este de aramă.

Pridvorul deschis este susținut de opt stâlpi. Ușa de intrare, din bronz și în două canaturi, poartă motive geometrice. În dreapta ei se află inscripția din vremea lui Matei Basarab și transcrierea ei în litere latine, iar în stânga, inscripția din 1933.

În interior, pronaosul este despărțit de naos prin doi stâlpi masivi, iar alți patru stâlpi susțin turla mare. Stranele sunt din stejar sculptat. Catapeteasma, din ipsos, a fost lucrată în 1933. Pictura este opera francezilor Menpiot și Bories; la pictura ornamentală din biserică și din pridvor a lucrat și pictorul german Gustav Nill, iar catapeteasma a fost pictată în 1933 de Iosif Keber.

## 1933 și drumul spre rangul de catedrală mitropolitană

Deși structura noii biserici era în picioare încă din 1893, clădirea a fost terminată și sfințită abia la 26 octombrie 1933. Tot atunci a fost redată cultului. Drumul până la această dată spune ceva esențial despre istoria ei: reconstrucția a fost amplă, anevoioasă și întinsă pe zeci de ani.

La 25 martie 1939, când Arhiepiscopia Craiovei a fost ridicată la rang de mitropolie, biserica a devenit catedrală mitropolitană. De atunci, aici au fost înscăunați mitropoliții Olteniei: Nifon Criveanu, Firmilian Marin, Teoctist Arăpașu, Nestor Vornicescu, Teofan Savu și Irineu Popa.

În interiorul bisericii se află mormintele mitropoliților Firmilian și Nestor, amplasate de-o parte și de alta a naosului. Tot aici se păstrează moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah și ale Sfintei Mucenițe Tatiana.

## Un loc care a rămas în centrul Craiovei

Istoria Catedralei Mitropolitane din Craiova este, în fond, istoria unei continuități obținute cu preț mare. O biserică veche, legată de puterea locală, de viața judiciară, de învățătura clericală și de memoria orașului, a ajuns ruină în secolul al XIX-lea. A fost apoi dărâmată și refăcută din temelii. Nu a supraviețuit în forma veche, dar și-a păstrat locul.

Tocmai aici stă importanța ei. Catedrala Sfântul Dumitru nu spune doar povestea unei clădiri, ci și povestea unui centru de greutate care nu s-a mutat. Din preajma banilor și a divanului până la rangul de catedrală mitropolitană, acest loc a continuat să adune în jurul lui istoria Craiovei.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1640Baksić descrie la Craiova o biserică de piatră, mare și frumoasă, cu cinci turle și un turn cu două clopote mari.
- 1651Matei Basarab reclădește sau repară biserica Sfântul Dumitru.
- 1690Petre Obedeanu drege zidul bisericii și o acoperă din nou cu șindrilă.
- 1724Constantin Obedeanu repară biserica, o acoperă cu șindrilă și o zugrăvește.
- 1750Grigorie al II-lea Ghica dăruiește casele bănești episcopului Grigorie Socoteanu.
- 1754Este consemnată dania jupânesei Stanca Fărcășanca pentru biserica cea mare din Craiova.
- 1765Ștefan Mihai Racoviță pune biserica în grija episcopului Partenie și rânduiește să funcționeze aici o școală.
- 1774Constantin Argetoianu o repară din nou, o șindrilește și o zugrăvește.
- 1795Arhimandritul Partenie o învelește și o împodobește pe cheltuiala sa.
- 1838Cutremurul produce avarii serioase bisericii.
- 1849Biserica este închisă definitiv, nemaiputând fi reparată.
- 1858Alexandru Dimitrie Ghica bate o medalie privitoare la rezidirea bisericii, care însă nu are loc atunci.
- 1861Cezar Boliac trimite un raport despre starea jalnică a bisericii și nevoia unei reparații grabnice.
- 1889Se hotărăște reconstrucția, vechea ruină este dărâmată, iar la 12 octombrie se pune piatra de temelie a noii biserici.
- 1893Structura noii clădiri era deja ridicată.
- 1933Biserica este terminată, sfințită la 26 octombrie și redată cultului; sunt realizate catapeteasma și inscripția nouă.
- 1939La 25 martie, biserica devine catedrală mitropolitană.
- 1976Pictura interioară este spălată și luminată.
- 1978După avariile provocate de cutremurul din anul precedent, catedrala este resfințită de praznicul Sfântului Dumitru.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Mitropolitan%C4%83_din_Craiova)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Cathedral_of_Saint_Demetrius,_Craiova)
- [arhiva.cultura.ro](http://arhiva.cultura.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf)
- [cimec.ro](http://cimec.ro/Monumente/LacaseCult/default_ro.htm)
- [europeana.eu](http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_DJ_II_m_B_08065.html)
- [mitropoliaolteniei.ro](http://www.mitropoliaolteniei.ro)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Biserica "Sf. Dumitru" Craiova. Imagine: LuminitaM, CC BY-SA 3.0 ro, via Wikimedia Commons.