# Bătălia de la Asiago și retragerea austro-ungară

> Ofensiva austro-ungară a străpuns centrul apărării italiene și a cucerit Asiago. Rezervele Italiei, rezistența din munți și luptele din Galiția au răsturnat însă cursul bătăliei.

Publicat: 18 octombrie 2026, 18:02 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/batalia-de-la-asiago-si-retragerea-austro-ungara/ · Publicație: Istoria

![Bătălia de la Asiago](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/batalia-de-la-asiago-si-retragerea-austro-ungara-1024x667.webp)

La 28 mai, Asiago a căzut. Centrul defensivei italiene fusese străpuns, Armata I era copleșită, iar Vicenza se afla la aproximativ 30 de kilometri. Dacă trupele austro-ungare ajungeau în câmpia venețiană, forțele italiene de pe Isonzo riscau să fie atacate din flanc.

Ofensiva începută la 15 mai 1916 în Alpii Vicentini părea aproape de ținta sa. Dar înaintarea purta în ea propriile limite: soldații erau epuizați, muniția se împuțina, iar liniile de aprovizionare deveniseră slabe și întinse.

## Planul unei lovituri decisive

Generalul Conrad von Hötzendorf, comandantul șef austro-ungar, urmărea de mai multă vreme o ofensivă care să lovească mortal Italia, fostul aliat considerat vinovat de trădarea Triplei Alianțe. Frontiera fusese studiată în vederea unei posibile invazii, însă terenul ridica o problemă majoră: granița trecea prin munți înalți.

Planul prevedea o înaintare de la Trent spre Veneția. O asemenea manevră ar fi izolat Armatele a 2-a și a 3-a italiene, angajate pe Isonzo, precum și Armata a 4-a, care apăra regiunea Belluno și estul Trentinoului. Văile Valsugana și Val Lagarina, legate prin cale ferată, alături de platourile Lavarone, Folgaria și Asiago, ofereau rutele necesare atacului.

![42 cm Haubitze am Monte Rover. Aufgenommen im Mai 1916. (BildID 15534014)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/batalia-de-la-asiago-si-retragerea-austro-ungara-img1.webp)

*42 cm Haubitze am Monte Rover. Aufgenommen im Mai 1916. (BildID 15534014). Imagine: K.u.k. Kriegspressequartier, Lichtbildstelle - Wien, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Pregătirile au început în decembrie 1915. Hötzendorf i-a cerut generalului Erich von Falkenhayn mutarea unor divizii austro-ungare din Galiția în Tirol și înlocuirea lor cu unități germane. Germania a refuzat și a încercat să descurajeze ofensiva. Hötzendorf a hotărât atunci să acționeze singur.

Atacul principal revenea Armatei a 11-a austro-ungare, comandată de contele Viktor Dankl, urmată de Armata a 3-a a lui Hermann Kövess. În fața lor se aflau aproximativ 250.000 de militari italieni bine întăriți, din Armata I a generalului Brusati și dintr-o parte a Armatei a IV-a.

## Avertismentul pe care Cadorna l-a respins

Serviciile italiene de informații adunaseră timp de aproximativ o lună date despre o ofensivă inamică majoră în Trentino. Luigi Cadorna a respins rapoartele, convins că în acea regiune nu se putea întâmpla nimic.

![Bătălia de la Asiago](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/batalia-de-la-asiago-si-retragerea-austro-ungara-img2.webp)

*Imagine: K.u.k. Kriegspressequartier, Lichtbildstelle - Wien, domeniu public, via Wikimedia Commons*

La 15 mai, un baraj puternic de artilerie a lovit liniile italiene, apoi infanteria austro-ungară a atacat pe un front lung de 50 de kilometri. Flancurile italiene au rezistat, dar centrul a cedat. Breșa a amenințat accesul spre câmpia venețiană și a găsit Armata I dezorganizată și nepregătită.

Cadorna a trimis în grabă întăriri și a desfășurat Armata a cincea, recent formată și condusă de Pietro Frugoni, pentru a interveni dacă inamicul pătrundea în câmpie. Rezervele și înlocuirea unor comandanți italieni considerați inapți au început să stabilizeze situația.

## Linia care nu a mai cedat

La 20 mai, trupele austro-ungare au ajuns pe platoul Asiago. Opt zile mai târziu, localitatea a fost cucerită. Înaintarea nu a putut continua însă până în zonele joase.

Noua linie defensivă italiană, sprijinită pe Munții Pasubio, Novegno și Zugna, pe Pasul Buole și pe Valea Astico, a rămas pe poziții. Atacurile austro-ungare repetate au fost respinse. La 2 iunie, italienii au trecut la contraofensivă și au început să recâștige lent terenul pierdut.

## Lovitura venită din Galiția

Momentul de cotitură a venit și departe de Asiago. La 4 iunie, rușii au preluat inițiativa în Galiția și au pătruns pe teritoriul austriac. Trupele germane și austro-ungare au reușit să le contracareze, dar Hötzendorf a fost obligat să retragă rapid din Trentino jumătate dintre diviziile sale.

Ofensiva nu mai putea fi susținută. Austro-ungarii au abandonat numeroase poziții și s-au retras, în timp ce efectivele italiene din regiune au fost ridicate la 400.000 de militari. Contraofensiva italiană a recucerit o mare parte din terenul pierdut, inclusiv Asiago.

## O bătălie încheiată cu o criză politică

Lupta mai este cunoscută drept Ofensiva din Südtirol sau Bătălia Platourilor, în italiană Battaglia degli Altipiani. Denumirea Strafexpedition, tradusă prin „Expediție punitivă”, nu apare în documentația oficială austriacă a epocii și este considerată de origine populară.

Respingerea atacului nu a înlăturat urmările politice din Italia. Cabinetul Salandra a căzut, iar Paolo Boselli a devenit prim-ministru. La Asiago, memorialul de război păstrează comemorarea bătăliei și a soldaților uciși în Primul Război Mondial.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1915În decembrie au început pregătirile austro-ungare pentru ofensivă.
- 1916Ofensiva a început la 15 mai, iar contraatacul italian și retragerea austro-ungară i-au schimbat deznodământul.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Asiago)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Asiago)
- [itinerarigrandeguerra.it](http://www.itinerarigrandeguerra.it/it/27090/Sacrario-militare-di-Asiago-Leiten-e-museo-del-Sacrario)
- [archive.org](https://archive.org/details/whitewarlifedeat0000thom_h5i0)
- [archive.org](https://archive.org/details/whitewarlifedeat0000thom_h5i0/page/159)
- [archive.org](https://archive.org/details/isonzoforgottens0000schi)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Imagine: Arthur Heyer, domeniu public, via Wikimedia Commons.