# Arheologii au identificat la Palaepaphos, în Cipru, primele fortificații cunoscute din epoca târzie a bronzului

> La Marchello, ceramica și marna datează prima fază a zidului defensiv. Un bastion extins a format un turn de aproximativ 7,4 × 7,3 metri.

Publicat: 24 octombrie 2026, 21:57 · Actualizat: 24 octombrie 2026, 21:57 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Descoperiri](https://istoria.ro/articole/descoperiri/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/arheologii-au-identificat-la-palaepaphos-in-cipru-primele-fortificatii/ · Publicație: Istoria

![Aerial fortificațiile](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/fortificatiile-de-la-palaepaphos-1024x683.jpg)

**La Marchello, în orașul antic Palaepaphos de lângă satul actual Kouklia, în Cipru, arheologii au identificat primul sistem de fortificații din epoca târzie a bronzului cunoscut în acest sit. Cercetarea a datat mai precis începuturile zidului defensiv și a urmărit transformarea unui bastion într-un turn.**

Descoperirile aparțin echipei Universității Naționale și Capodistriene din Atena (NKUA), care a săpat aici în august-septembrie 2026. Potrivit [Archaeology Magazine](https://archaeologymag.com/2026/10/late-bronze-age-fortification-at-palaepaphos/), datarea primei faze se sprijină pe ceramica descoperită lângă zid și pe poziția unui strat de marnă în raport cu fundațiile.

Marchello se află la puțin sub un kilometru nord-est de sanctuarul Afroditei. Data construcției și legătura dintre aceste structuri rămăseseră de stabilit când echipa din Atena a început cercetarea, în 2021.

## Stratul de lângă fundație fixează prima etapă de construcție

Lângă o porțiune de zid dezvelită în această campanie, arheologii au găsit un strat nederanjat, cu ceramică din perioada cipriotă târzie IIC-IIIA, către sfârșitul epocii târzii a bronzului. Deasupra lui se păstrase o porțiune de marnă, un pământ bogat în argilă.

Constructorii par să fi pregătit marna chiar acolo și să o fi întins peste fundația din piatră. Astfel obțineau o suprafață nivelată pentru zidul de cărămidă nearsă ridicat deasupra. Contactul direct dintre marnă, ceramică și fundații leagă începutul fortificației de această perioadă.

## Turnul a căpătat forma aproape pătrată prin extinderea bastionului

Fundațiile păstrează urmele unor intervenții succesive asupra aceleiași structuri defensive:

În perioada cipriotă târzie IIIA a fost construit un bastion dreptunghiular, adică o parte a fortificației care ieșea în afara zidului.

Ulterior, constructorii au adăugat în fața lui o extensie cu trei laturi. Împreună, cele două părți au format o structură aproape pătrată, de aproximativ 7,4 × 7,3 metri.

O nouă întărire, probabil tot din perioada cipriotă târzie IIIA, a adus pe latura nord-vestică un zid gros de aproximativ 2,7 metri.

Zidurile groase înconjurau o încăpere centrală de circa 9 metri pătrați. Din turnul care ar fi putut avea etaje superioare s-au păstrat numai fundațiile.

## Alte întăriri datează din secolul al IV-lea î.Hr.

În perioada cipriotă clasică târzie, în secolul al IV-lea î.Hr., un alt zid de consolidare a fost adăugat pe laturile de nord-est și sud-est ale turnului. Ceramica recuperată din șanțul săpat pentru fundația lui oferă datarea acestei intervenții.

Valul defensiv a fost și el lărgit într-o etapă ulterioară, posibil în aceeași perioadă. Echipa NKUA nu a identificat în zona cercetată construcții din perioadele cipriotă geometrică și arhaică. Nu se știe încă dacă fortificațiile au fost folosite fără întrerupere între epoca bronzului și reparațiile ulterioare. La încheierea campaniei, echipa a acoperit vestigiile arhitecturale cu material de protecție.