# Arheologii au găsit sub Biserica Sfântului Mormânt urme compatibile cu relatările despre îngroparea lui Isus

> Francesca Romana Stasolla interpretează descoperirile din Ierusalim ca urme ale unui loc de îngropare, cu teren cultivat între Golgota și mormânt.

Publicat: 27 octombrie 2026, 16:41 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Descoperiri](https://istoria.ro/articole/descoperiri/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/arheologii-au-gasit-sub-biserica-sfantului-mormant-urme-compatibile/ · Publicație: Istoria

![Intrare din piatră în Holy Sepulchre](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/biserica-sfantului-mormant-1024x683.jpg)

**O grădină, parcele cultivate, o carieră de piatră abandonată și morminte cioplite în stâncă au fost descoperite de arheologi italieni sub Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cercetarea este condusă de arheologa Francesca Romana Stasolla, de la Universitatea „La Sapienza” din Roma.**

Printre descoperiri se numără urme de măslini și de viță-de-vie, datate aproximativ în anul 33 d.Hr., perioada în care este plasată de obicei moartea lui Isus. Această încadrare nu permite însă atribuirea precisă a resturilor vegetale momentului răstignirii.

## Stasolla identifică urmele unui vechi loc de îngropare

Pentru Francesca Romana Stasolla, descoperirile conturează un peisaj funerar, adică un spațiu folosit pentru înmormântări. Mormintele amenajate în stâncă susțin această interpretare. Potrivit arheologei, săpăturile sugerează că un teren cultivat ocupa cândva spațiul dintre Golgota, numită și Calvar în Noul Testament, și mormânt.

Cercetarea a pornit de la lucrările asupra pardoselii bisericii. În 2022 era prevăzută o restaurare amplă a acesteia, dar intervenția s-a extins treptat într-un proiect de săpături arheologice.

Mai multe caracteristici ale locului corespund relatărilor biblice:

Evanghelia după Ioan plasează o grădină în locul răstignirii, un element întâlnit și în săpături.

Relatările biblice descriu mormântul lui Isus ca pe o încăpere funerară săpată în stâncă, asemenea mormintelor descoperite.

Biblia situează răstignirea aproape de marginea Ierusalimului, iar Epistola către Evrei o plasează în afara porții cetății. Și această localizare este compatibilă cu rezultatele cercetării.

## Corespondențele nu identifică mormântul lui Isus

Descoperirile susțin compatibilitatea geografică și arheologică a locului cu descrierile Noului Testament, fără să constituie o dovadă științifică a îngropării lui Isus acolo. Identificarea nu este susținută de o inscripție, iar cercetarea nu demonstrează că încăperea funerară era nefolosită ori că îi aparținea lui Iosif din Arimateea. Potrivit Evangheliilor, acesta l-a așezat pe Isus în propriul mormânt nou, săpat în stâncă.

Majoritatea istoricilor contemporani acceptă existența lui Isus din Nazaret ca personaj istoric al secolului I, răstignit sub guvernatorul roman Ponțiu Pilat. Tradiția creștină situează mormântul său sub această biserică, venerată ca loc al răstignirii, îngropării și învierii.

## Biserica păstrează urmele mai multor reconstruiri

Clădirea a fost ridicată în secolul al IV-lea, la porunca împăratului roman Constantin cel Mare. Prima biserică a fost sfințită în anul 335 d.Hr.

Au urmat distrugeri și refaceri repetate. În 1009, biserica a suferit distrugeri grave sub califul fatimid al-Hakim, iar în deceniile următoare a fost restaurată parțial. După cucerirea Ierusalimului de către cruciați, în 1099, au fost făcute modificări ample. Aspectul actual provine din aceste etape succesive de construcție și restaurare.

Multă vreme, intervențiile asupra clădirii și săpăturile au fost puternic limitate. Mai multe confesiuni creștine împart biserica, iar fiecare se temea că schimbările i-ar putea slăbi drepturile și influența. Acordul dintre ele a permis începerea restaurării în 2016, prima după mai bine de 200 de ani.