# Arheologii au găsit în Corsica o casă din secolul al IV-lea, construită parțial în stâncă

> La Meria, fundațiile casei refolosesc șistul extras din stâncă. Ceramica de import și apropierea unui loc de acostare indică legături comerciale.

Publicat: 19 octombrie 2026, 09:51 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Descoperiri](https://istoria.ro/articole/descoperiri/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/arheologii-au-gasit-in-corsica-o-casa-din-secolul-al-iv-lea-construita/ · Publicație: Istoria

![Golf mediteranean cu țărm stâncos](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/casa-romana-in-corsica-1024x673.jpg)

**Rămășițele unei case din secolul al IV-lea d.Hr., cu fundații și pereți integrați în roca de bază, au fost descoperite lângă golful Meria. Clădirea se află la mai puțin de 100 de metri de țărm, în Cap Corse, peninsula din nordul Corsicii.**

Locuința ar fi fost legată de structura de acostare găsită anterior mai jos pe pantă, din aceeași perioadă, potrivit [The History Blog](https://www.thehistoryblog.com/archives/77166). Descoperirea a rezultat dintr-o săpătură preventivă, adică o cercetare făcută înainte ca lucrările de construcție să afecteze vestigiile. Importanța arheologică a peninsulei impunea cercetarea terenului înaintea ridicării unei case.

O echipă de la Inrap, institutul național francez de arheologie preventivă, a lucrat în mai și iunie 2026 pe 150 de metri pătrați, relatează La Brújula Verde. Era a doua săpătură preventivă din Cap Corse, peninsula lungă de aproximativ 40 de kilometri. Prima campanie, din primăvara anului 2025, descoperise locul de acostare pe malul sudic al pârâului Meria.

## Constructorii au folosit șistul scos din fundații

Casa ocupa cel puțin 50 de metri pătrați și avea două părți. Se afla la aproximativ 30 de metri mai sus pe versant față de locul de acostare, pe latura nordică a unui mic promontoriu stâncos deasupra golfului și a pârâului.

Constructorii au tăiat șistul local, o rocă ce se desface în plăci, pentru a pregăti locul fundațiilor. Piatra extrasă a fost apoi fasonată în blocuri pătrate și refolosită în construcție. S-au păstrat cel puțin trei rânduri de blocuri.

În zidărie, pietrele așezate pe lungimea peretelui alternau cu cele orientate perpendicular, o dispunere care lega zidul în grosime. Pe alocuri, roca rămasă pe loc alcătuia fața interioară a pereților și continua dincolo de marginile blocurilor construite.

Încăperile erau despărțite prin plăci mari de șist ridicate pe muchie. Penele de piatră și stâlpii de lemn le țineau în poziție. Alte găuri de stâlpi, prevăzute cu sprijin din piatră, ar putea marca structura de lemn a acoperișului. În straturile formate la abandonarea casei s-au găsit numeroase tegulae, țigle plate cu marginile ridicate.

## Resturile din încăperi susțin identificarea unei locuințe

Gropile pentru deșeuri săpate în colțurile încăperilor păstrau obiecte folosite în viața de zi cu zi:

- fragmente ceramice, în cea mai mare parte provenite de la vase pentru gătit;
- obiecte de sticlă, inclusiv veselă;
- unelte din fier;
- un catillus, piatra superioară a unei râșnițe manuale.

Asocierea acestor obiecte susține interpretarea clădirii drept casă. Numeroasele piese din metal, sticlă și piatră indică și o producție meșteșugărească relativ dezvoltată, ale cărei produse ajungeau la uzul personal al locuitorilor.

Ceramica leagă locuința de descoperirile de lângă apă. Campania din 2025 adunase peste 1.000 de fragmente din Antichitatea târzie. Printre ele se afla o bucată de ceramică nord-africană decorată cu figura titanului Oceanus.

Importurile identificate în cele două campanii includ tipuri ceramice rar documentate în Corsica. Ele sugerează că Meria participa la rețelele comerciale mediteraneene, mai puțin vizibile până atunci în descoperirile de pe insulă.

## Casa și locul de acostare ar putea aparține unei așezări mai mari

Brice Chevaux, directorul săpăturii, a susținut pentru Corse Net Infos, la începutul lunii iunie 2026, că locuitorii casei ar fi controlat locul de acostare. Pornind de la nevoia de oameni pentru funcționarea acestuia, el a avansat ipoteza existenței altor locuințe mai sus pe versant.

Chevaux a descris un posibil sat apărut în epoca romană și dezvoltat în Antichitatea târzie, cu urme de ocupare care se opresc în secolul al VI-lea. Existența acestui sat rămâne o interpretare a descoperirilor.

Încadrarea cronologică din relatarea principală diferă de cea menționată în relatările presei corsicane: acestea ar plasa clădirea în secolele al V-lea și al VI-lea. Anunțul Inrap situează locuința în secolul al IV-lea, iar structura de acostare fusese datată în secolele al IV-lea și al V-lea.

Un indiciu mai vechi al legăturilor cu lumea romană mediteraneeană este suportul din marmură albă al unei mese de altar, descoperit la Meria în secolul al XIX-lea. Piesa poartă o dedicație pentru împăratul Claudius, datată în anul 41 d.Hr., primul an al domniei sale, și se păstrează în sat. Ea susține ipoteza unei așezări mai dezvoltate în această zonă.

## Analizele urmăresc ceramica și schimbările țărmului

Sedimentele îmbibate cu apă de lângă locul de acostare au păstrat resturi de moluște și polen. Cercetarea lor ajută la reconstituirea modificărilor pârâului și ale liniei țărmului în perioada folosirii instalației.

În programul de cercetare anunțat de Inrap în 2025, Josselyne Guerre studia ceramica, iar Marc-Antoine Vella se ocupa de geoarheologie, cercetarea formării peisajului și a sedimentelor din jurul sitului. Ambii aparțin institutului.

Planul prezentat atunci prevedea doi ani de studiu al descoperirilor în laboratoarele Inrap, înaintea valorificării lor prin conferințe, publicații sau expunere într-o colecție muzeală permanentă.