Cercetători au extras și secvențiat ADN al virusului variolei ovine păstrat în pieile de animale folosite la pergamentul mai multor manuscrise medievale, într-un studiu publicat în Science Advances. Materialul analizat a provenit din manuscrise aflate în colecții de la Yale University, Cambridge University, Corpus Christi College, University College Dublin, Lambeth Palace Library și Trinity College, între altele.
Studiul a urmărit să reconstruiască felul în care virusul a evoluat în ultimii 3.500 de ani. Potrivit Ars Technica, echipa a lucrat pe pergamente realizate adesea din piele de oaie, ceea ce a permis identificarea urmelor genetice ale agentului patogen în mai multe pagini, deseori din același manuscris. Autorii spun că acest lucru indică folosirea la fabricarea pergamentului a unor animale infectate și, implicit, focare frecvente în turmele medievale.
Printre piesele menționate se numără pagini dintr-un Speculum Historiale din secolul al XV-lea, manuscrisele Clairvaux din secolul al XV-lea, mai multe fragmente de texte evanghelice din secolul al IX-lea, Achadeus Psalter din secolul al IX-lea, Trinity Gospels de la începutul secolului al XI-lea, Lambeth Bible și York Gospels, vechi de 1.000 de ani.
Cercetătorii au fost surprinși să găsească dovezi ale virusului și pe pergamente făcute din piele de vițel și de capră. Conform autorilor, această situație poate sugera fie o infecție între specii, fie contaminarea în timpul producerii pergamentului.
Genomuri vechi din Eurasia
Echipa a extras ADN și din dinți de oi din Epoca Bronzului, colectați din situri de așezare din Rusia și din Kazahstanul Central. Dinții pot păstra, timp de mii de ani, dovezi ADN ale infecției, iar compararea acestor secvențe vechi cu cele medievale a dus la concluzia că virusul variolei ovine s-a separat de virusurile goatpox și lumpy skin disease, toate membre ale familiei Capripoxvirus, între 11.500 și 3.700 de ani în urmă.
În total, cercetătorii au recuperat 21 de genomuri vechi, datate din 1700 BCE până în Europa timpurilor moderne. Coautorul Louis L’Hôte, doctorand la University College Dublin, a declarat că arhivele și bibliotecile din întreaga lume ar putea păstra și alte urme genetice ale epidemiilor din trecut la animale. El a spus că aceste genomuri ajută la înțelegerea felului în care au evoluat agenții patogeni și a impactului lor asupra societăților din trecut, iar în cazul variolei ovine arată că virusul a afectat turmele de oi din Eurasia de cel puțin trei milenii și jumătate.
Variola ovină este descrisă în sursă drept o boală virală foarte contagioasă și adesea fatală, în mare parte eradicată din numeroase efective europene în secolul al XX-lea, deși încă apar focare regionale, precum cel care a afectat multe turme din Grecia anul trecut.
Pergamentul și bolile din trecut
Pergamentul a fost unul dintre principalele suporturi de scris ale Evului Mediu, fiind realizat din piei de animale precum oaia, capra sau vițelul. Pentru istorici și specialiștii în ADN vechi, astfel de materiale pot păstra nu doar texte și urme ale tehnicilor de producție, ci și informații biologice despre animalele din care au fost făcute și despre bolile care circulau în comunitățile pastorale ale trecutului.
Ars Technica, 4 septembrie 2026.
